18 iunie, 2017

Fila de jurnal (iunie)

Pentru astazi (data/ora):
Duminica 18 iunie, ora 8:10

Afara:
Ploua marunt. Miroase a iarba taiata si uda, un miros proaspat de vara, de verdeata. Din cand in cand mai iese soarele dintre nori dar apoi vantul, pus pe joaca, aduce iar norii si improspateaza natura prafuita de caldura ultimilor zile. Animalele stau pitite, pana si cocosul sta infoiat intre gaini si nu tranbiteaza pe la colturi. Pisicile, dupa ce au cersit pe la usi, acum, probabil, si-au gasit culcus cald si uscat pe undeva...

Mă gândesc:
La inceputul de vara, de vacanta. La planuri date peste cap, amanate, suprapuse, aglomerate. Totul intr-o invalmaseala de sentimente: satisfactie (ca poti, ca se leaga, ca termini), teama (de a nu termina sau chiar ca nu poti face), durere (pierderi inevitabile), bucurie, veselie, implinire....
Ma bucur ca au inceput sa reapara micile momente de liniste. Probabil vor fi mai dese sau mai lungi pe masura ce Vara se instaleaza cu drepturi depline si se vor rari si scurta cand doamna Toamna isi va face simtita prezenta din nou...


Din locurile de unde invatam:
De la oameni aparent banali, oameni simpli dar cu pasiuni. Oameni care isi gasesc timp, intre o munca si alta la tara, sa citeasca, sa caute, sa se informeze. Oameni pentru care istoria nu e doar un obiect de studiu la scoala ci e un ocean de cunoastere si curiozitati...

Sunt recunoscătoare pentru:
Momentele de liniste, momentele de inspiratie si lectiile de viata primite.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Un ceaun de dulceata de capsuni ce asteapta sa fie mutata in borcane. Cateva ciuperci isi asteapta randul la foc. Cascavalul de casa e vedeta diminetii dar clatitele vor fi vedetele gustarii de mai tarziu. 
Pentru pranz probabil va mai fi si o salata.

Cu ce sunt imbracata:
Pijama inca. Pantalon 3/4 mov si tricou alb cu floricele mov. Dar si salul de lana pe deasupra. E racoare un pic in casa...

Citesc:
Putin pe net. Mai mult informatii...

Ceea ce astept (sper):
Momente de liniste mai lungi...

Ce mai mesteresc:
Dulceturi, compoturi, siropuri...

Ascult:
Ploaia pe tabla....

În casa:
Un pic racoare, ordine, miros de trandafiri de dulceata si

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mai nou, cafeaua cu lapte condensat si biscuiti.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
 Smotru general in casa, ordine in curte cu plivit straturile de flori, infiintat o alta gradina cu rasaduri (a mea e neproductiva anul asta din cauza malului cu ierbicid adus de pe camp de apa din primavara), dulceata de nuci verzi, compot si dulceata de cirese, cules si conservat (dulceata, sirop, congelat)capsuni, mazare, agrise, trandafir si probabil plante medicinale.


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


11 iunie, 2017

Pasul spre o noua etapa

Au trecut 9 ani.
Si totusi parca a fost ieri...
Acei ochi curiosi, timizi si totusi indrazneti care ma priveau in timp ce ma gandeam. Mi-a cerut un tort in forma de inima. Nu aveam forma si ma gandeam cum as putea sa ii dau forma dorita.
Un blat de pandispan, o tava patrata, o taietura pe diagonala si apoi incercarea de a scoate forma de inima. Nu a iesit prea simetrica dar mi-am zis ca intentia conteaza. A urmat frisca si capsunile. Un copil fericit cu un catel negru si latos pripasit in curtea mica din oras.
Cateva saptamani mai tarziu m-a intrebat ganditor daca nu vreau sa fiu mamica...
Cateva luni mai tarziu am devenit mamica vitrega.
Am trecut impreuna (eu, titicul si copilul) prin multe intamplari. Unele vesele, altele mai putin vesele. Cateii s-au tot schimbat. Numarul animalelor s-au tot inmultit in curte pe masura ce ne tot mutam si treceau anii.
De la intrebari timide a ajuns la nevoia de independenta, de la nesiguranta la indrazneala si ieri a pasit pragul majoratului.
Un moment in care el, copilul, trece la alta etapa din viata sa iar noi ne dam seama ca timpul a trecut, ca firele albe nu sunt o iluzie si nci ridurile fine nu sunt chiar de ëxpresie..
O zi care te pune pe ganduri.
O zi pe care ai tot vrea sa o amani.
O zi in care incepi sa cauti raspunsuri la alte intrebari.
Iar astazi, din intamplare sau poate nu, am refacut o dupa-amiaza de duminica de acum 9 ani. O alta masina, mai multe fire albe, un oras putin schimbat, si un copil major care a adormit pe bancheta din spate, la intoarcere, la fel ca atunci, la 9 ani..
Si o palarie ...


05 iunie, 2017

Fila de jurnal (iunie)

sursa: pinterest
Pentru astazi (data/hora):
Luni, 5 iunie 2017, ora 10:11

Afara:
Cald. Deja soarele arde dar curtea e plină de flori si arome. Iasomia și-a deschis ultimile flori, socul e îmbrăcat de sărbătoare, garofițele mici au înebunit de parfum. În plus salvia își etalează florile mov iar margaretele sunt petele albe din curte. Păsările țin concert cu albinuțele pe post de orchestră. Animalele lenevesc la soare. În curând vor căuta umbra.

Mă gândesc:
La fân, la vreme (sper să nu plouă prea curând), la câte mai sunt de făcut si la faptul că timpul nu ajunge. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Toate binecuvântarile: familia, oameni dragi, gospodaria cu tot ce implică, vremea prielnică....

Din bucătărie:
Clătite cu dulceață de cireșe amare, sirop de mentă, sirop de floare de salcâm si o friptură cu sos la cuptor. Urmează cartofii natur și o salata verde din gradina. Mai pe seară capșuni cu smântână.

Cu ce sunt imbracată:
Pantaloni 3/4 albaștri si tricou alb

Citesc:
Aceeași carte depre motivul îmbolnăvirii. Din păcate timpul e cam scurt.

Ceea ce astept (sper):
Să se coacă agrișele. Verific zilnic :)

Ce mai mesteresc:
Siropuri de flori și cât de curând dulceață.
Ascult:
Vremea la tv si Matei fredonând la el in camera.

În casa:
Racoare inca. Un teanc de rufe de călcat si miros de bujori (de la cei din vază).

În grădină/câmp:
Am reușit să înlocuiesc tot ce a acoperit mâlul. Doar ca nu arata uniform (unele plante sunt mai mari iar altele abia ieșite). Mai am de înlocuit răsadurile neprinse și de pus sprijin la castraveți. Am cosit prima tură de fân si lucernă. Urmează adusul acasă. Și urmează tratamentele la porumb (cel furajer). 
Și cred că destul de curând recoltez mazărea.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Curtea seara. Mirosurile se amplifica, zgomotele scad și sunt specifice înserarii. 

Unele planuri pentru săptămâna asta:
Adus fânul si lucerna acasă. Făcut lucrări specifice la cartof, la porumb si ce mai am in câmp. Cules căpșuni și ceva plante medicinale si îngrijit răsadurile.


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

o casă care imi place:


http://www.casevis.ro/o-casa-tip-conac-cu-o-arhitectura-deosebita/

21 aprilie, 2017

Fila de jurnal (aprilie)

Pentru astazi (data/hora):
Vineri, 21 aprilie 2017, ora 9:52

Afara:
Ninge încă. După o primăvară absolut năucitoare, cu flori multe, cu verdeață, cu copaci înfloriți a venit baba iarnă. Crengile părului timpuriu din fața casei, încărcate de flori acum sunt rupte si zac pe zăpadă. Florile roșii ale piersicului sunt zgribulite, narcisele si zambilele nu se mai văd din zăpadă... Eram bucuroasă că cireșii amari, plantați anul trecut, au înflorit. Acum au ramurile până la pamânt... Liniștea de vată a luat locul zumzăitului de albine iar păsările stau ascunse pană va trece frigul....

Mă gândesc:
La oamenii care nu pot înțelege bucuria simplă a vieții de la țară. La cei care continuă să mă compatimească pentru ca nu îmi înțeleg alegerile. De fapt mă gândesc că de fapt ei nu sunt împăcați cu propriile lor alegeri.  
Ma gândesc la ziua de mâine, la ce va aduce vremea, la ce ne rezervă Doamne Doamne pentru a înțelege anumite aspecte. Oare le înțelegem? Sunt atât de multe informații, atât de multe scenarii, atât de multe supoziții în care ne pierdem, încât nu mai știm unde sa privim...
Pierdem tradiții, pierdem obiceiuri, pierdem credințe, pierdem legatura cu creația si la final ne pierdem pe noi intr-o lume virtuală, nici macar de poveste.
Pentru că zilele astea, blogul meu a împlinit 9 ani am răsfoit un pic postările in ciuda timpului foarte scurt. Am gasit o postare veche, preluata de o publicație on-line: ”Fericire”
Un comentariu, a unei doamne mi-a rămas in minte. Era o întrebare: ”Si ce vei face când nu va mai fi destul?” Au trecut 7 ani de la acea postare. S-au schimbat multe dar motivele sunt aceleasi. Curtea nu mai e aceeasi, ne-am mutat de 2 ori intre timp. Animalele sunt mai multe: acum avem si capre, si vacă si vitel, ieduti.... Grădina s-a mărit si mai e si teren in câmp. Volumul de muncă e mult mai mare dar si satisfacțiile sunt mai mari. ”Gâza” a crescut si e un adolescent cu personalitate in prag de 18 ani. Nici de ceai nu prea mai avem timp dar sunt multe momente cu cafea atât dimineața cât și în timpul zilei. Iar momente de răgaz, când privim in jur avem multe. Fiecare an vine cu noi provocări si noi realizări, unele neplanificate, așa că sunt momente când simt ca e ”prea mult”.  Dar probabil ține de structura emoțională a fiecăruia pentru a stabili acele limite cu ”destul”, ”nu e destul”, ”prea mult” sau ”prea puțin”. 
Mi-am pastrat in schimb obiceiul de a sta pe treptele casei si a privi in zare. Acum vad Ceahlaul in zilele senine. Dar de cele mai multe ori privirea mi se opreste in vie, in curte sau animale. Si de fiecare dată bucuria a fi facut ceva, bucuria de a stabili ce mai e de facut umple momentul de răgaz. Și da, sentimentul poate fi numit fericire.

Din locurile de unde invatam:
Din greșeli, din eșecuri, din ne-împliniri...

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru familie în primul rând, pentru oamenii minunați din jurul meu, pentru cei dragi sufletului meu dar si pentru curtea plină de prichindei (ieduți, vițel, puisori, pisoi....)
Pentru gospodăria în creștere, pentru bucuria ce o simt de câte ori privesc in jur...

Din bucătărie:
Cafea, pasca cu smântână, cozonac. Pentru prânz o supă cu galuște de griș si friptură de cocoș cu cartofi natur...

Cu ce sunt imbracata:
Blugi si pulover gros. Și șosete de lână.

Citesc:
Mai nimic dar azi e sărbătoare si ziua e lungă deci e posibil sa scot o carte din bibliotecă.

Ceea ce astept (sper):
Vreme cu soare de primăvară.

Ce mai mesteresc:
Gradină, siropuri de primăvară si planuri...

Ascult:
Muzică clasică. Matei a schimbat perioada si de la rock-ul agresiv a trecut la pian si vioară. Doar ca in play-listul lui s-a mai ratacit si cate una rock iar trecerile sunt cam bruste pentru mine...

În casa:
E cald, focul e facut, e ordine si inca miroase a zambile si narcise...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Să mă plimb prin grădină dimineața, să văd plantele crescând, să salut animalele si păsările. Imi place agitația de dimineață cand se intampina soarele, fiecare in felul său.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
O vizita la cimitir la bunici.

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

Primavara fara zapada:


Prima data in ultimii 5 ani cand ne bucura cu multe flori

Un piersic mic cu cele cateva floricele ale sale

Zmeura. prima data la noi in curte...

Si o parte din pasari pe mica pasune din spatele casei

26 februarie, 2017

fila de jurnal (ultima pe februarie)

Pentru astazi (data/hora)
Duminica, 26 februarie 2017, ora 8:00

Afara:
Acum e soare si ciripeala de pasari. Ieri, Doamna Iarna ne-a aratat cu ninsoare si vant ca ea inca mai e in calendar. Asta dupa 2 zile calduroase care ne-au cam scos afara din casa. Gazonul s-a bucurat de atentie maxima dar si copaceii mai mici si trandafirii de dulceata. 
Zona capritelor iar a avut parte de atentie pentru ca se adunasera resturi de furaje...
Acum s-a ridicat soarele si ultimile petice de zapada sclipesc vesele. Cotcodacitul gainilor care pregatesc oua pentru viitorii pui, umple curtea de veselie. Capritele-mame rezista cu stoicism la excaladarea iedutilor pe spatele lor... Pisoii stau la soare. Pana si cei mici au iesit afara... 
Pitigoii anunta vreme buna si o ciocanitoare bate ritmul in marul din fata casei...

Mă gândesc:
La saptamana care urmeaza, la treburile zilnice si la planurile de primavara.

Din bucătărie:
Cafea de dimineata, paine proaspata, de casa si cas de capra (primul de anul asta). Am gasit o reteta pe care as vrea sa o incerc saptamana viitoare.

Cu ce sunt imbracata:
Pijama rosie ...

Citesc:
Aceeasi carte despre cauzele bolilor, bloguri dragi cu oameni dragi si cam atat...

Ceea ce astept (sper):
Minuni de primavara

Ce mai mesteresc:
Martisoare inca...

Ascult:
Muzica veche in surdina si pasarile din curte

În casa:
Dezordine pentru ca ieri nu am fost acasa. Dar se rezolva in urmatoarea jumatate de ora...

In curte:
Iedutii sunt veseli si prind in greutate, capritele-mame au crescut productia de laptic astfel incat mi-a ramas si mie un pic cat sa fac un cas mic, capritele viitoare mame sunt din ce in ce mai cuminti, vacuta asteapta momentul intalnirii cu vitelusul ei (am inceput numaratoarea inversa a ultimei luni), catelusa vecinei care locuieste doar vara la tara, mi-a lasat in gradina 5 cadouri plangacioase. 
Am inceput mici lucrari de intretinere la copaci si de curatenie in zonele in care terenul umed ne permite.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Iedutii care se joaca veseli in tarc

Saptamana trecuta:
A fost cu iz de primavara asa ca a fost alocata curateniei: spalat perdele, sters geamuri, schimbat lenjerii, curat prin dulapuri, spalat rufe....

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
O plimbare, o renovare, planuri de inceput, planuri de continuare...



Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


19 februarie, 2017

Fila de jurnal (februarie)

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 19 februarie 2017, ora 8:15

Afara:
E soare. Zapada se topeste incet. E noroi in curte iar pe alei curg paraiase subtiri de apa. E un concert incrucisat intre vrabii si pitigoi. O ciocanitoare tine ritmul dintr-un copac mai indepartat. Capritele mamici protesteaza la regimul de separare in boxe iar iedutii exerseaza primele sarituri peste mamici... Catelul sta lenes in cusca cu botul afara sa miroase vremea. Pisicile isi dau tarcoale si se curteaza. Au aparut motani noi in curte pe care ii smotoceste Lizuca, catelusa mica...

Mă gândesc:
Ca s-a terminat cu leneveala. Programul zilnic se aglomereaza pe zi ce trece iar febra musculara e prietena care ma viziteaza zilnic. Asta e bine si sper sa se vada si la cantar....

Sunt recunoscătoare pentru:
Vreme buna, musafiri frumosi de saptamana asta si vestile de plimbare...

Din bucătărie:
Cafea si biscuiti cu scortisoara. Pentru pranz un rest de ciorbita si nu mai stiu... Oricum vor fi clatite cu dulceata de gutui...

Cu ce sunt imbracata:
Inca in pijamale, de data asta subtiri si cu maneca scurta..

Citesc:
Bloguri de dimineata, articole despre capre iar pentru azi am pregatit o carte de JD Robb. Am inceput-o la cafea...

Ceea ce astept (sper):
Vreme buna, timp frumos...

Ce mai mesteresc:
Martisoare...

Ascult:
Ciripitul pasarilor...

În casa:
Ordine, miros de cafea si levantica, putin racoare deci urmeaza sa fac focul...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa privesc iedutii cu m se joaca...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Tinand cont ca e vreme insoruita cred ca voi face o curatenie generala, de primavara. Sa ne gaseasca martisorul aerisiti si smotruiti :)


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


Mi-a placut mult ideea mai ales ca am un ceaun mare, spart care nu mai poate fi folosit si un vas asemanator cu cel de jos doar ca e oval. Mai ramane sa conving sotul sa imi faca un suport suficient de rezistent astfel incat sa sustina ceaunul de fonta cu tot cu pamant :)

12 februarie, 2017

Fila de jurnal (februarie)

Pentru astazi (data/hora):
Duminica, 12 februarie 2017, ora 8:15

Afara:
E ger si zapada. Iarna a vrut sa ne arate inca o data ca e puternica inca. Ziua, soarele ii topeste zapada, dar noaptea, Doamna Iarna face decoruri cu turturi si cantece din scartaitul zapezii sub pasii rataciti. Un pitigoi ratacit ne spune ca gerul mai dureaza putin. Animalele sunt pitite si rar scot cate un sunet amortizat de plapuma inca groasa de zapada....

Mă gândesc:
La ghemotocul de ieri, azi mai inalt decat mine care isi sarbatoreste astazi o varsta din 2 cifre, ambele mici... 
La o doamna draga care isi sarbatoreste, cu o zi in avans, ziua de nastere. O varsta frumoasa, a viselor implinite, a armoniei si a iubirii asezate. 
La primavara care va veni si la planurile cu care o voi intampina. La amorteala care sper eu e datorata vremii reci. 

Din locurile de unde invatam:
Daca vrem sa invatam ar fi din experienta celorlalti, din exemplu oferit cu voie sau fara voie, din greselile lor sau ale noastre sau poate din carti...

Sunt recunoscătoare pentru:
Vreme care imbie la analiza si meditatii. Gripa care ma tine captiva intr-o carte interesanta. Caldura din casa si gerul de afara oferind un contrast al vremurilor pline de teama dar si de speranta.

Din bucătărie:
Deocamdata mirosul de cafea proaspat rasnita. Mai tarziu peste, mamaliguta si usturoi iar pe seara.... mai vedem

Cu ce sunt imbracata:
Inca pijama (flausata, roz si cu un ursulet)

Citesc:
Aceeasi carte despre cauzele imbolnavirilor...

Ce mai mesteresc:
Mai multe, cu poze in curand...

Ascult:
Un pitigoi razlet pe la fereastra si focul din soba...

În casa:
E racoare inca, un pic de dezordine si miros de cafea...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Momentele de liniste si singuratate. Intalnirile mele cu mine insami. 

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Mai nimic planificat. Doar treburile curente de zi cu zi...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Modele pentru martisoare cusute, culese de pe net:




Si un goblen micut cu iarna tot de pe net:

05 februarie, 2017

Fila de jurnal (februarie)

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 5 februarie 2017 ora 13:10

Afara:
E mai cald decat spune calendarul dar e ceata si umed... Capritele sunt vesele, vrabiile la fel, catelul leneveste deasupra zapezii. Vacutele privesc afara prin usa deschisa... 

Mă gândesc:
La cat de tare se pot schimba unii oameni atunci cand sunt inversunati. Imi plac oamenii hotarati, care stiu ce vor. Imi plac oamenii cu idealuri si perseverenti. Dar imi plac oamenii rationali in idealurile lor. Imi plac discutiile constructive chiar si in contradictoriu dar cu argumente logice si ratioanle in care, indiferent de opinii, partenerii de discutii se respecta reciproc si se aud reciproc, analizeaza argumentele celuilalt si ia in considerare ca poate avea si celalalt dreptate intr-o oarecare masura. Discutiile in care se recunosc greselile evidente si se invata din ele sau se cauta solutii si variante chiar si ipotetice... 
In schimb nu imi plac discutiile in care oameni rationali, culti, cititi arunca cu lozinci si cu injurii. Etichete, acuzatii, epitete aruncate in discutii in locul argumentelor mi se par o recunoastere a neputintei de a purta o discutie civilizata, o capitulare in fata intelepciunii celuilalt si o limitare a propriei capacitati intelectuale. Nu pot intelege cum oameni minunati se lasa purtati de valul de manipulare ajungand sa rupa relatii interumane de foarte buna calitate doar pentru un tel care nu e al lor. Nu pot intelege cum oameni de o anumita valoare curturala se lasa furati de unele titluri-lozinci fara a citi textul si a-l trece prin proriile filtre emotionale si intelectuale. Asa cum nu inteleg zidul in spatele carora se baricadeaza pentru a nu asculta argumentele partenerului de discutie. 

Din locurile de unde invatam:
Din discutiile in contradictoriu, ascultand argumentele celuilalt si incercand sa vezi situatia in ansamblu sau din puncte de vedere diferite... 

Sunt recunoscătoare pentru 
Oamnii minunati din jurul meu dar si cei din spatiu virtual...
Pentru febra musculara si pentru vremea mai calda...

Din bucătărie:
Azi mai multe: pasta de ficat cu unt, salata de vinete, tochitura cu mamaliguta calda. Urmeaza un ceai aromat si floricele de porumb...
Si poate mai pe seara sa incerc o noua reteta de biscuiti.

Cu ce sunt imbracata:
Pantalon comod negru si bluza de lana verde-olive...

Citesc:
"De ce se imbolnavesc oamenii?" de Darian Leader si David Corfield

Ceea ce astept (sper):
O normalitate cu ieduti mici, cu vitel si puisori de gaina in primavara; liniste si calm in rasadnita si mai apoi in gradina....

Ce mai mesteresc:
Mici lucruri pentru martisor...

Ascult:
Doua posturi tv de stiri, contradictorii in speranta ca voi gasi adevarul aflat undeva la mijloc...

În casa:
E odine si cald. Miroase a levantica dar si a floricele de porumb. Se aud stiri dar si muzica de de la un desen animat (pentru adolescenti). Pisicii mici torc prin cele mai ciudate locuri iar cei mari au iesit afara sa alege dupa vrabii.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Linistea de dimineata cand toata lumea doarme. Prima cafea de dimineata cu mine insami, cu listele si caietele mele...


Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa pun seminte in jardiniere, sa reusesc sa termin un dar pentru o persoana draga, sa imi fac planurile pentru gradina si inventarul la seminte...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Apusul vazut din fata portii