28 februarie, 2010

muscatele


Asa cum am mai scris intr-o postare, ma hotarasem sa butasesc muscatele. Dar mi s-a terminat punga de pamant cu rasadurile asa ca am asezat muscatele in fereastra pana luna viitoare cand e iarasi luna in crestere. La cateva zile am constatat ca le-a dat muguri asa le-am atarnat in fata ferestrei. Iar acum am o mandrete de floare rosie.
Dimineata le priveam din pat si ma gadeam la relatia mea stranie cu florile din fereastra.
Mama mea e innebunita dupa flori. Inainte de a-si pune termopan la holul lung din fata casei am numarat 57 de soiuri in ferestre. Acum are mai putine. Dar am crescut cu flori in casa. Multe flori.
Imi amintesc o intamplare frumoasa de la le 8-9 ani.  Aveam un asparagus frumos si curgator cand tata a plecat la scoala de maistri la Bucuresti . Pana in anul acela nu l-am vazut inflorit. Apoi, intr-o zi a inflorit. Flori marunte si albe. Era magnific. A doua zi a venit tata de la Bucuresti acasa. Cele doua zile cat a stat tata acasa florile aratau superb. Dar tata a aplecat inapoi la scoala si florile au cazut. La vreo 3 sapatamani minunea cu florile se repeta. Si cu venitul tatei acasa. Asa ca un an jumatate nu am avut nevoie de telefon sa stim cand vine tata acasa. Ne anunta asparagusul.
Cand m-am decis sa raman in Iasi dupa terminarea facultatii am primit de la mama doua ghivece frumoase. Nu mai tin minte ce flori erau dar stiu ca mi-a spus ca nu's pretentioase. Asa ca le-am asezat pe geamul din bucatarie. La doar cateva zile s-au ofilit si la mai putin de o saptamana erau moarte. Apoi am luat de la o prietena care avea multe flori in apartament cateva exemplare. Care au murit si ele. Asa ca am renuntat dand vina pe soare (apartamentul era cu geamuri la nord).
Apoi am revenit in orasul natal. Casa mea era orientata spre sud de data asta asa ca m-am aprovizionat cu jardiniere, ghivece si tot soiul de plante de apartament. Acelasi efect. In doar cateva saptamani au murit. Timp de cativa ani am tot primit cadou ghivece cu flori care se ofileau in cateva zile . Nici cele din curte nu erau prea vesele. Se ofileau, nu cresteau sau nu infloreau.
Apoi mi-am pus in birou cateva ghivece frumos colorate. Care au avut aceasi soarta trista.
Asa ca am decis ca nu exista o compatibilitate intre mine si florile de apartament.
Anul trecut cand m-am mutata la casa am constata ca florile din gradina cresteau mari, frumoase si se inmulteau vazand cu ochii. Am zis ca e gradina spre sud, ca nu a fost cultivata ani de zile si solul este foarte fertil. In august am primit de la soacra mea 2 muscate rosii curgatoare si un ghiveci cu clopotei. Apoi de la mama un aloe si o muscata alba. Le-am luat cu inima stransa. Erau frumoase si mi-ar fi parut rau sa moara. A trecut vara si ele erau frumoase si inflorite. cand le-am dus in casa clopoteii au ramas fara frunze. M-am gandit ca asta e sfarsitul si ca istoria se repeta. Le-am pus pe toate in ferestre cu mare grija sa nu le vad ofilite.
O vecina mi-a adus de casa noua cateva varfuri de la diverse flori. Le-am pus intr-o ceasca cu apa asteptand sa le vad ofilite in cateva zile. Dar nu s-au ofilit ci au prins radacini.
Privind muscatele inflorite si tufa verde crescuta dintr-un varfulet cu 3 frunze ma gandeam ca incompatibilitatea era intrea starea mea sufleteasca si florile de apartament si nu intre mine si ele. In ultimii doi ani starea mea sufleteasca a suferit o mare transformare. De la o femeie incapatanata vesnic nemultumita am ajuns o femeie linistita care se bucura de orice ii rezerva viata. Poate ca bucuria asta le-a facut pe florile mele sa creasca frumos si sa infloreasca.

25 februarie, 2010

Minciuna


Simt nevoia sa exprim cumva sentimentele legate de ultimile zile dar nu as vrea sa ranesc pe nimeni. Citeam zilele trecute aici ca furia este un sentiment normal, o supapa de suprapresiune, un mod de a elibera durerea. Dar din pacate furia mea ar rani persoanele care m-au ranit si nu cred ca as rezolva altceva decat un cerc continuu de raniri. Ceva in genul unui meci de ping-pong. Si pentru ca am nevoie de o supapa se presiune voi scrie despre .... MINCIUNA. Pentru ca nu o persoana m-a ranit ci actiunile acelei persoane, actiuni traduse prin minciuna. Minciuni spuse cu intentie avand ca scop razbunarea. Nu am fost ranita direct pentru ca diversele apelative folosite la adresa mea nu ma mai ating de multa vreme. Au fost mult prea "uzate" de catre barbati refuzati, de catre barbati care se simteau amenintati in masculinitatea lor pentru ca aveau un concurent sau un "colaborator" femeie intr-un domeniu mult prea masculin, de catre femei care s-au simtit amenintate de prezenta mea, sau de catre diverse persoane pe care atitudinea mea directa si transanta i-au incomodat chiar si de mama mea cand vroia sa ma raneasca. Asa ca am devenit imuna.
De data asta minciunile au fost cu intentia de a-i rani pe cei foarte dragi mie. Partea cea mai dureroasa e ca minciunile au ranit destul de rau mica mea mogaldeata. Mogaldeata are deja 10 ani si e capabil sa deosebeasca adevarul de minciuna dar asta nu inseamna ca nu il doare. Chiar foarte tare pentru ca au venit de la mamica lui biologica. E dureros sa vezi zbuciumul copilului prins intre dragostea fata de cea care i-a dat nastere si lipsa ei de interes, impanata cu acuze la adresa tatalui. Incercarea lui de a fi matur si de a-i intelege alegerile, deciziile dar mai ales de a-i gasi scuze pentru faptul ca nu l-a sunat din prima saptamana a lunii octombrie. Au fost sarbaturile de iarna cand a pazit telefonul lui personal sperand ca ea va suna, cand isi lua telefonul chiar si la baie de teama sa nu rateze acel apel. Apoi apare intr-o zi la scoala, il scoate din ora si se justifica ca a fost plecata din tara. Din nefericire a fost vazuta in perioada asta atat de el cat si de alte persoane apropiate noua care sunau sa ne spuna ca au vazut-o in oras. Pacat!
Pacat ca nu a stiut si nici nu stie sa aprecieze ceea ce are: acest copil minunat care o iubeste mult de tot chiar daca nu e langa el.
Imi doresc sa treaca peste toate acele momente pe care le considera ca fiind nedreptati, sa isi invete lectiile si sa invete sa precieze momentele frumoase din viata si mai ales puterea ADEVARULUI.

salata beof de post

Azi e ziua retelor de post. O varianta a salatei beof am facut ieri si a iesit super. E nevoie de:
  • cartofi
  • morcov
  • pastarnac
  • telina
Se fierb, se taie cubulete, se adauga:
  • castraveti in otet
  • mazare 
  • porumb
maioneza:
  • un cartof fiert 
  • o lingura de mustar
  • ulei
  • zeama de lamaie si cateva picaturi apa calda
Se amesteca, se codimenteaza dupa gust si ...
Pofta Buna!

un alt fel de orez in diverse variante

Niciodata nu mi-a placut pilaful. Deloc. Indiferent cum il facea mama nu puteam sa il mananc. Din nefericire am fost nevoita sa renunt la cartofi si asa a intrat orezul in viata mea cu drepturi absolute cu 6 ani in urma. Atunci am descoperit pungutele de orez prefiert de cate o portie si sosurile de legume. Gustoase dar destul de scumpe. O vreme imi luam tot felul de combinatii din Metro, apoi am invatat sa mi le fac singura doar ca iarna e mai dificil. Cu ceva ani in urma, intr-o vizita la Ramnicu Valcea, am descoperit un nou mod de a face orezul fara ceapa prajita, rapid, gustos si in diverse variante:
Reteta de baza:
1-2 linguri ulei
1-2 linguri margarina
10-15 fire de spagheti (am mai incercat si cu taitei marunti)
1 cescuta de ceai de orez (iese mai bun cu orez prefiert dar merge si cu cel normal)
3 cescute de apa
sare si piper

Se pune uleiul cu margarina intr-o craticioara la foc mic. Cand s-a topit se pun firele de spaghete rupte marunt (in 3 sau 4), se da la tare si se amesteca continuu pana spaghetele se rumenesc (au o culoare maronie), se adauga orezul spalat si scurs bine amestecand continuu pana cand un bob de orez luat intre degete frige. Se pune apa calda, se amestesteca bine si se lasa la foc mic sa scada toata. Cand e aproape gata (apa e la acelasi nivel c orezul) se pune sarea si piperul. Nu se mai amesteca in oala dupa ce s-a pus apa. Se serveste cald ca garnitura sau simplu. Daca se foloseste orez prefiert, timpul total de gatireeste de 30 min, daca nu aproape 50.

Ca variante, se poate adauga dupa ce s-a pus apa:
  • legume congelate in diverse variante
  • ardei
  • ciuperci
  • porumb
  • mazare
  • morcov
  • piept de pui prajit
  • urzici
Sau odata cu sarea si piperul: marar, masline sau alte codimente
Fiind postul mare, diversitatea nu strica.
Pofta buna!

22 februarie, 2010

supa crema de legume

Se folosesc radacinoase:
1 telina mica
1 ceapa mare
2 morcovi
2 cartofi mari
1 pastarnac

Se fierb si se paseaza (eu le pun in blender cu zeama cu tot). Se pun la foc iute cu apa dupa dorinta (eu pun cam 5 l apa), 2 linguri de ulei (eu folosesc de masline), patrunjel (verde, uscat sau congelat), sare si piper dupa gust.
Uneori adaug ciuperci (fierte sau din conserva) iar alteori orez (cam o cescuta). Astazi am pus porumb congelat. Sau merge servita si doar cu crutoane.

21 februarie, 2010

martisoare pe hartie

Anul acesta am incercat o noua varianta de martisoare. Pe hartie. Colorate si cu ate. Niste felicitari mai mici. Doar 2 sunt facute de mine restul le-a facut Matei.

20 februarie, 2010

zi de sambata


Daca ieri a fost soare si frumos, astazi vremea asta capricioasa ca o domnisoara mi-a adus numai ceata. Si daca nu as fi auzit pitigoii cantand a incalzire chiar as fi crezut ca se intoarce iarna. Dar primavara e pe vine. Pana si muscata mea curgatoare imi confirma asta. Am asezat-o in fereastra pentru ca nu aveam pamant sa ii schimb si sa fac butasii sambata trecuta iar luni avea boboci. Astazi au varfurile rosii gata sa se deschida. Iar salata si ceapa de tuns pusa in fereastra sambata trecuta isi arata verdele primelor frunzulite.
Dimineata am stat si am vorbit cu ele si le-am promis vase noi pe saptamana viitoare ca sa aiba loc sa se infoaie.
Adevarul e ca nu mai am rabdare in casa. Vremea e capricioasa, zapada nu se mai topeste, drumurile nu sunt curatate si joi am facut balet cu masina pe sosea.
Sau poate ca in sufletul meu asociez venirea primaverii cu o venire a primaverii figurativa. Poate ca sper ca odata cu soarele bland ce incalzeste pamantul sa mai apara ceva luminite care sa ne incalzeasca si sufletele. Sa fie oare doar "astenia de primavara"?
Ieri am facut treaba prin curte toata ziua. Era soare si cald si frumos. Azi am pe langa febra musculara si o indispozitie uracioasa.
De la vreme mi se trage sigur. O voi combate cu un ceai cald de levantica.

19 februarie, 2010

prajitura cu biscuiti si ciocolata fara coacere

se adunasera cam multi biscuiti prin frigider (din programul laptele si cornul)si incepea postul asa ca mi-am amintit o reteta ce o faceam in facultate pe resoul electric.
250 ml smantana (eu am pus juma juma cu iaurt)
100 gr ciocolata
25-30 biscuiti obisnuiti
Se fierbe smantana cu ciocolata pana se topeste ciocolata, se adauga biscuitii cat e calda si se pune intr-o forma tapetata cu staniol si se da la rece. Se mananca mai repede decat se face.

13 februarie, 2010

zi de februarie

E o zi de iarna veritabila. Daca gerul ne-a parasit, ninsoarea s-a instalat ca la ea acasa. O ninsoare cu fulgi mari, pufosi si umezi insotita de vant. Sper ca pana luni se mai linisteste olecuta vremea.Ca sa sperii cumva iarna sa lase loc primaverii m-am apucat de rasadnite. E primul an cand fac rasaduri asa ca nu stiu sigur daca si cum vor iesi. Deoacamdata am cules sticle de plastic pe care le-am taiat. Un sac de pamant de la supermarket mi-a ajuns pentru tura asta de seminte: ardei de vreo 5 feluri, salvie, petuniile si am mai pus salata creata si ceapa de tuns. Din ce am citit despre rasaduri se pun la finele lunii februarie dar, mama mea pune rasaduri doar cand luna e in crestere asa ca m-am conformat si eu. La urmatoarea luna in crestere (a doua saptamana din martie) voi pune rosiile, plantele aromate si flori. A, mama mi-a recomandat sa imi aduc un sac de cartofi in debara pentru a fi incoltiti in martie cand ii pun in pamant si astfel sa ma bucur de cartofi noi in mai.
Vasele mele cu seminte sunt cam mici dar inca e rece in bucatarie iar pe geamurile camerelor cam atat e loc. Cand ies plantutele o sa le replic in paharute de unica folosinta. Din cate am citit ardeii ies destul de greu (cca 50 zile) asa ca ii voi vedea cam odata cu rosiile.
Si daca tot am umblat cu pamant si ghivece am mai mutat cateva plantute. Nu am avut flori in ghivece pana anul asta asa ca tot fac experimente. Am vrut sa butasesc muscatele curgatoare dar stau sa infloreasca asa ca am amanat momentul asta tot pentru martie.

12 februarie, 2010

multumiri

Multumiri celor care s-au rugat pentru parintele Daniel. Se pare ca rugaciunile au fost ascultate: parintele a iesit din coma si vorbeste iar sansele de recuperare ce initiale au fost nule dupa parerile unor medici au crescut considerabil. Ce a fost mai rau a trecut dar greul de acum incepe: lungul drum al recuperarii. Si sotia se pare ca se simte bine, e puternica si motivata sa se faca bine. Copii si-au revenit din starea de soc dar efectele pe termen lung se vor vedea mult mai tarziu.
Urmeaza rezultatele investigarilor amanuntite si sa speram ca nu vor mai fi surprize neplacute de acum incolo. Sa ii aiba Dumnezeu in paza si sa ii intareasca pentru a depasi perioada destul de grea care urmeaza.

08 februarie, 2010

ziua iubirii


Un subiect pe care l-am abordat si anul trecut: avem atatea obiceiuri frumoase... Si totusi ne e rusine de ele pentru ca cele "importate" sunt mai colorate, mai promovate si mai dependente de "cumparaturi" pe cand ale noastre sunt tacute si incarcate de sentimente exprimate prin gesturi simple. E Februarie si e luna iubirii. Iubire sarbatorita cu mult tam-tam pe 14 februarie, cu jucarii de plus (made in China), inimioare si declaratii televizate sau mai tacut, mai in familie sau mai in suflete de Dragobete.
Nu era mai simplu si mai de bun simt ca in loc sa importam "ziua lui Valentin" sa ne inspiram din modul de promovare a cestei zile pentru a ne pune in valoare, pentru a ne promova si bucura de ziua noastra straveche a iubirii? Dar asta ar fi insemnat sa fim mandri de noi, de ceea ce suntem si de ceea ce am fost. Si asta e cam greu intr-o natiune pentru care snobismul si ipocrizia sunt la rang de cinste.
Nu ma pricep la bannere dar rog pe cei ce citesc randurile scrise de mine si care se pricep la asa ceva sa faca unul care sa poata fi preluat de cei interesati de promovarea valorilor noastre nationale. Un banner prin care sa ne putem afirma dorinta de a sustine Dragobetele in aceasta luna. Chiar daca iubirea ar trebui sarbatorita in fiecare minut alaturi de bucurie si de lumina, chiar daca valorile noastre nationale ar trebui sa fie apreciate alaturi de valorile general umane nu e rau sa incepem de undeva. Asa cum maioneza taiata se poate repara doar cu un strop de lamaie ar fi timpul, cred eu, sa incercam sa gasim "stropul" pentru ca seva pamantului sa ne ajute sa ne refacem frunzisul imprastiat de furtunile crizelor (de identitate, sociale, economice, de personalitate, etc)

stiri....

Nu citesc ziare si nu ma uit la stiri dintr-un motiv foarte simplu: mass media promoveaza nonvalorile, actele de violenta si tot ce intretine starea de frica si rusine a neamului. Din cand in cand mai deschid pe net cate o pagina in care gasesc titlurile celor mai "importante" articole aparute intr-o perioada. Cele mai importante stiri cu ce se petrece in lume (acelea in care sunt promovate valorile umane) le gasesc pe bloguri. Asa s-a intamplat si dimineata. "Priveam presa", adica ultimile articole publicate pe blogurile pe care le urmaresc. Si asa am gasit aici un articol despre cel mai mare matematician. Si este roman si are doar 35 de ani. Si iata ca romanii nu sunt prosti ci doar se lasa manipulati. Se complac in balacareala incompetentei, a mediocritatii si a lasarii in voia celorlalti. Doar ca Dumnezeu nu ne lasa. Ne mai trimite cate un "semn" ca nimic nu e ce pare a fi, ca daca ne urmam calea si menirea nimic nu e imposibil. "Cere si ti se va da, bate si ti se va deschide". Mai trebuie doar sa invatam sa cerem si sa batem iar asta implica sa avem incredere in noi ca stim sa cerem si stim sa batem si in Dumnezeu ca vom primi si ca se va deschide. Iar astea se pot intampla doar daca facem pasi mici si siguri in directia buna. Un prim pas pe aceasta directia ar fi iertarea. Si cum incepe postul pastelui ar fi un moment bun pentru iertare si intalnirea cu noi insine. Ca la fiecare inceput de post Natalia ne ajuta sa fim impreuna cu sufletele indiferent de distanta ce ne desparte.

07 februarie, 2010

checul lui Matei

Am gasit reteta undeva pe un blog. Nu mai tin minte care asa ca daca o recunoaste cineva, rog sa lase un comentariu.
Cum baietelul meu vrea sa invete sa gateasca si ii place checul iar reteta era destul de usurica (lipseste separarea oualor) am incercat-o pentru prima data asa cum era scrisa. Apoi am inceput sa o modificam, intai ordinea operatiilor mai apoi si putin la cantitati. Multe din idei au fost ale lui. Si iata ce a iesit dupa multe variante incercate:
Ingrediente:
2 oua, 8 linguri de zahar, 10 linguri de faina, 1 lingura de cacao, 6 linguri de lapte, 6 linguri de ulei, un praf de copt, zahar vanilat, bucatele de ciocolata, nuci prajite ci cateva fruncte din dulceata (cirese, visine, bucati de gutui, capsuni, mure).
Am frecat zaharul cu ouale intregi pana iese o crema spumoasa (nu avem rabdare sa se topeasca zaharul), am adaugat uleiul, laptele, praful de copt, zaharul vanilat si faina amestecand continuu. Am pus hartia de copt in tava apoi compozitia aproape toata. In restul ramas am adaugat cacao si am turnat in tava peste restul de compozitie. Apoi am pus restul: bucatelele de ciocolata, fructele si nucile. Dupa 30 de minute foc tare si 20 incet aveam un chec gustos si aromat.
Poza am gasit-o pe net. Eu am uitat sa imortalizez momentul.

filme ... bune

Acum ceva vreme se anunta pe un program de televiziune prin cablu un nou serial despre imobiliare. Mi s-a parut interesant deoarece sunt pasionata de amenajari, gradini, decoratiuni si tot ce tine de casa. Privind, poti sa iti educi simtul estetic si apoi le poti aranja instinctiv in asa fel incat spatiul sa fie primitor si cald sau dimpotriva rece si protocolar. Asteptam cu nerabdare primul episod. Din pacate am fost cumplit de dezamagita. E de fapt un nou serial despre lux, bani si extravagante inutile (pisica dusa la sedinte de acupunctura). Si ca dezamagirea mea sa fie si mai mare, acelasi post de televiziune mai face reclama la 2 seriale asemanatoare. Unul despre lux si "traumele" legate de lipsa rochiei suficient de scumpe pentru un anumit eveniment si inca unul despre copii bogati aflati la colegiu. Toate trei serialele fiind din gama reality tv. Mi se pare pe langa o lipsa totala de bun simt fata de marea majoritate a telespectatorilor si o ... sa ii zicem intretinere a unor stari emotionale propice pentru a manipula populatia spre o societate bolnava, o societate de consum, o societate in care Maria Sa Banul este la putere, o societate de robotei. Starile emotionale de care vorbeam sunt: rusinea, neincrederea in sine si in ceilalti, iritarea datorata lipsei unor bunuri materiale si cultul "lucrurilor" inconjuratoare. Este promovata o "lume" anosta in care valoarea personala nu este data de calitati si capacitati ci de bunurile inconjuratoare.
In credinta ortodoxa se vorbeste de "inchinatul la idoli" si mai toti (inclusiv clerul) a tradus idolii in zei. Se condamna ghicitul, budismul, zeii greci si multe divinitati. Dar poate ca acei "idoli" de care vorbeste biblia sunt mult mai aproape de noi si mult mai omenesti, sunt banii si bunurile materiale sau poate orgoliu, mandria si inganfarea. Pentru ca seara la culcare in loc sa ne inchinam si sa ii multumim lui Dumnezeu pentru dragostea Lui, pentru dragostea celor de langa noi si pentru ziua care va veni, ne facem planuri si griji pe a doua zi si toate, dar absolut toate sunt legate de faptul ca nu avem suficienti bani pentru lucruri materiale (chiar daca e vorba de o bluza noua, de un telefon, o casa sau o masina). Si cum sa ne purtam altfel atata vreme cat deschidem televizorul si vedem stiri cu accidente, furturi, omoruri sau filme in care bogatia e la loc de cinste. Si culmea e ca din toate filmele astea nu vedem nefericirea, nemultumirea sau singuratatea (si cand vorbesc de singuratate nu ma refer la numarul peroanelor din jurul acelor persoane bogate ci la cantitatea si calitatea sentimentelor ce ii leaga) ci doar casele, masinile si toate lucrurile care ii inconjoara. E un peisaj in care valoarea umana e doar un accesoriu, o piesa de decor si nu elementul central.
De apreciat e initiativa unui post de televiziune romanesc care, sambata seara, readuce magia povestilor Disney in sufletele tuturor. Acele povesti pline de invataminte, de peisaje superbe si de finaluri fericite.