25 iulie, 2010

despre credinta

Pentru ca e duminica si vremea e cam apasatoare m-am asezat in fata calculatorului. De cateva saptamani am intrat pe un joculet online cu o gradina virtuala destul de plicticos dar nu necesita o foarte mare atentie asa ca il jucam in familie. Care ajunge la calculator mai "planteaza" sau mai "vinde" ceva in si din gradina. Si in cadrul jocul se formeaza bresle asa ca am "aderat" la una care imi suna mie mai curios. Nu mica a fost surpriza cand am inceput sa primesc citate din biblie in cadrul jocului. Multe din ele le cunosc, multe din "pilde" le stiu si le postez pe blog cand le gasesc intr-o forma mai "comerciala" adica mai clare sau mai explicative pentru timpul prezent - epoca moderna cum e denumita de catre istorici. Poate gresesc eu pentru ca consider credinta fiecaruia un loc special din sufletul sau. Relatia fiecaruia cu Dumnezeu e ... "intima". Rugaciunea e un moment de comuniune a sufletului cu divinitatea. Rugaciunea in grup, care are o putere fantastic de mare, se face in biserica sau nu, in prezenta preotului sau la nevoie fara prezenta acestuia dar de catre un grup care impartasesc aceleasi sentimente la un moment dat. E adevarat ca in ultimii ani credinta in Dumnezeu si-a pierdut locul meritat dar nici coborarea ei in banal sau folosirea acesteia ca un blazon nu ne ajuta. Degeaba declaram, pozam sau ne impunem un anumitcomportament daca nu vine din adancul sufletului e posibil ca la un moment dat sa ne faca mai mult rau decat bine. Chiar daca in credinta populara se spune ca "obisnuinta e a doua natura" doar obiceiul de a merge la biserica nu ne ajuta in momentele de mare cumpana si ajugem sa auzim intrebari de genul "De ce trebuie sa indur eu asta ca doar am mers duminica la biserica?" in cel mai fericit caz ca in cel rau citim in presa despre cum s-a sinucis. Si e pacat (nu vorbesc despre pacatele capitale ci doar de cele emotionale) pentru ca credinta e cel mai mare ajutor in momentele de cumpana sufleteasca. Acele momente cand lipsa sau abundenta banilor nu te ajuta cu nimic, cand esti singur cu tine insuti, cand trebuie sa iei decizii dureroase pentru tine sau pentru ceilalti, cand simti ca nimic nu mai are rost sau cand simti ca "poverile" sunt mult prea grele. Atunci NIMENI nu te poate ajuta. Doar Cel de Sus care iti arata calea de urmat, drumul pe care trebuie sa mergi si modul cum poti privi in jur pentru ca totul sa para frumos, usor si vesel. Dar pentru asta tu trebuie sa auzi, sa vezi dar mai ales sa SIMTI. Nimeni nu poate auzi, vedea sau simti in locul tau asa cum nimeni nu poate spune MULTUMESC in locul tau dupa ce ai depasit momentul.

Un comentariu:

  1. Vezi draga mea ,,levantica,,?...Asa as vrea eu sa perceapa toti credinta: o supunere totala voii lui Dumnezeu, dar nu din teama, ci din dragoste. Dumnezeu trebuie privit (cum ai citit, dealtfel, si in blogul meu) ca un TATA, ca un FRATE, ca un PRIETEN (cu care poti vb absolut orice), dar nu trebuie sa uitam ca El are o inima iubitoare...de mama. Asta inseamna rugaciunea: comunicarea cu Prietenul nostru drag...faptul ca-i cerem parerea in orice problema...faptul ca-I impartasim aceste probleme si faptul ca El e dispus sa ne ajute in aceste probleme. Iar credinta inseamna:sa te increzi cu totul in Domnul si-n cuvantul Lui, chiar si atunci cand nu intelegi unele lucruri...chiar si atunci cand, omeneste, nu mai este cale de iesire...El este Stanca, Salvatorul, Cetatuia ... Taria noastra... Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.