14 mai, 2011

cimbrisorul si cimbru

Despre cimbrisor stiu de la mama ca e foarte indicat pentru tratarea tusei.
Eu fac un sirop pe care il amestec cu cel de muguri de brad pe care le prepar la fel: intr-un borcan de sticla mai mare (3kg) pun straturi relativ egale de zahar si planta proaspata (fie cimbrisor, fie muguri de brad, fie un rand si un rand daca am norocul sa infloreasca cimbrisorul in perioada mugurilor de brad); incep cu zahar si termin cu zahar; si sta cuminte in debara (lumina putin sai racoare) cu un tifon deasupra pana cand plantele isi reduc volumul si se ridica deasupra lichidului format (cam o luna); apoi pun siropul (individual sau amestecat) in sticle mici de sticla (gen tedy sau prigat) pe care le las in debara si le folosesc ca sirop de tuse.

Am dat cautare pe net informatii despre cimbrisor si iata ce am gasit:
"Cunoscut si sub denumirile de cimbrisor de gradina, cimbrisor grecesc, cimbru adevarat, lamaioara, ori iarba cucului, cimbrul (Thymus vulgaris L) este o mirodenie inrudita cu cimbrisorul si cu cimbrul de camp (Thymus serpyllum).
In unele tari, precum Spania, Franta, Italia, Portugalia, Maroc, sau in Siberia, el creste spontan, in salbaticie, la altitudini mari, in vreme ce in altele cimbrul este cultivat. Romania, alaturi de Elvetia, se numara printre putinele tari europene care cultiva aceasta planta.
Marturiile antice, din vremea civilizatiilor greaca si romana, apartinand lui Theofrastus, Dioscoride sau lui Apicius Caelius, descriu multe rafinamente culinare din care nu lipseste cimbrul. El este recomandat cu multa atentie, dand de inteles faptul ca erau cunoscute nu numai virtutile sale culinare, ci si cele medicinale.
Specialistii farmacologi au identificat in continutul cimbrului uleiuri volatile, precum carvacrol, cymol, x1-pinen, 1-borneol, linalool, cat si peste 10% tanin. Aceste componente chimice naturale fac din cimbru un excelent remediu impotriva infectiilor intestinale, in afectiuni pulmonare sau renale. Ceaiul dintr-un amestec de cimbru cu podbal si musetel, indulcit cu zahar candel, trateaza foarte eficient guturaiul. Sucul de cimbru amestecat in proportie de 1:7 cu sirop de zahar poate trata cu succes tusea convulsiva, daca se administreaza cate o lingura la fiecare ora. La fel de utila in tratarea tusei convulsive este si combinatia de cimbru, coacaze si roua cerului (Drosera rotundofolia), din care se prepara un alt ceai.
In afectiunile reumatismale, ca si in alte afectiuni insotite de febra foarte ridicata, impachetarile sau baile cu cimbru sunt foarte utile.
Alcoolul de cimbru 3% este un excelent dezinfectant al pielii dar si un factor antiedematos al membrelor superioare si inferioare.
In medicina populara, ceaiul de cimbru se administreaza in multe afectiuni: contractiile uterine, colici, dureri de cap, tusea comuna, tusea convulsiva (se prepara un ceai din amestec de cimbru, patlagina si radacina de toporas), tuberculoza, retentia de urina, tulburari gastrice. Datorita continutului de ulei volatil, cimbrul se recomanda in amestecuri pentru bai aplicate copiilor cu diverse afectiuni ale cailor respiratorii, preparandu-se un ceai in combinatie cu menta, musetel, radacina de obligeana, flori de tei, levantica, soc, melisa, maghiran si coada soricelului. Nu trebuie sa uitam nici de calitatile de tonic nervos ale cimbrului, ceea ce il face o componenta de nelipsit in amestecurile aromatice si impachetarile cu plante.
Spre deosebire de cimbrul Thymus vulgaris, cimbrul de gradina (Satureja hortensis) mai este denumit si cimbru brun sau cimbru mirositor. Analiza de laborator indica un continut de substante uscate (28,1%), albumina bruta (5,6%), grasimi (1,6%), zahar (2,4%), extracte azotate (9,2%), fibre (8,6%) si cenuse (2,1%).
O infuzie din cimbru si cimbrisor poate fi o excelenta compresa fierbinte pentru combaterea edemelor si carceilor la femeile gravide. Stomacul este organul care beneficiaza cel mai mult de calitatile cimbrului de gradina, alaturi de sistemul nervos. De aceea infuzia din aceasta planta este foarte eficienta in tratarea diareei acute si cronice, dar si in cazul starilor de iritabilitate nervoasa.
Cimbrisorul (Thymus serpyllum L.), numit si cimbrul ciobanului, balsama, iarba cucului, timian, schinduf sau tamaita, creste spontan, pe coline, ogoare, in poiene cu sol uscat, in luminisuri de padure si pe stancile montane din zona cu clima temperata a Europei, in Asia, Africa de Nord, Abisinia, America de Nord, dar si in Scandinavia si Islanda. El contine uleiuri volatile (in special borneol, cineol, carvacrol si timol), precum si taninuri, substante amare, albumina, o rasina elastica, saruri de calcar.
Fiind un excelent dezinfectant, cimbrisorul este folosit nu numai ca expectorant in tratamentul tusei comune si tusei convulsive, ci si in cazul infectiilor intestinale, renale si ale vezicii urinare. El este, in acelasi timp, un stimulent al metabolismului si un bun vermifug, ca si un absorbant al gazelor intestinale. Uleiul foarte concentrat de cimbrisor este un remediu puternic contra gutei, reumatismului, sciaticii, cat si a durerilor de cap, migrenelor, sau a senzatiilor de greata. Tinctura de cimbrisor se introduce in spalaturile aplicate copiilor cu debilitate fizica sau rahitici.
Pernutele umplute cu cimbrisor si incalzite in abur trateaza cu succes durerile dentare, inflamatiile si crampele. Se spune despre celebrul parinte-medic Kneipp ca ar fi utilizat cimbrisorul pentru a trata reumatismele si paraliziile.
Asadar, daca ar fi sa tinem seama de toate cele de mai sus, este clar ca nu putem sa nu mentinem cimbrul si cimbrisorul in topul mirodeniilor folosite in alimentatia noastra. Totusi, medicina traditionala chineza ne sfatuieste ca este bine - ca orice om intelept - sa nu exageram cu consumul acestora, avand in vedere continutul lor de energie calda care ar putea agrava senzatiile de caldura excesiva (in perioadele caniculare), sau unele afectiuni cardio-vasculare.
de Adrian Florea
Mare maestru al Federatiei Mondiale de Qigong
Specialist in medicina traditionala
http://www.qitaky.ro/

apoi pe http://www.gradinamea.ro/Cimbrisor_2620_541_1.html :

"Denumirea plantei: Cimbrisor (Thymus serpillum)
Fam. Lamiaceae
Denumiri populare: balsama, buruiana de balsam, cimbrisor de cimp, cimbrisor salbatic, cimbru pasaresc, cimbru tirlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lamiita, pimou, sarpunel, schinduf, simbru, sumuduc, serpunel, tamiita, timian, timisor, timbrisoare.
Ecologie si raspindire: Un subarboret mic cu flori albe sau rosii-purpurii, cu tulpinile ascendente, inaltimea carora variaza de la 5-30 cm. Este raspindita prin pasuni si finete uscate, pe coline si pe marginea padurilor, pe soluri aride, pietroase si nisipoase, formind mici tufe.
Perioada de vegetatie: Infloreste din luna mai pina in septembrie.
Perioada de recoltare: In perioada de inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana, care chiar si dupa uscare are miros placut si aromat.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusa convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese.
Uz extern: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).

Retete:
Infuzie: una sau doua lingurite de planta taiata marunt la 250 ml apa clocotita. Acest ceai se consuma in decursul unei zile, de trei ori, cite o ceasca inaintea meselor principale, dar se poate consuma si mai concentrat folosindu-se 2-3 linguri de planta la 250 ml apa clocotita. Din acest ceai se vor bea 3-4 linguri pe zi, tot inaintea meselor principale.
Sirop: Florile si tulpinile acestei plante, asezate intr-un vas de sticla peste care se toarna (in straturi) zahar, se lasa sa stea la un loc insorit timp de 20 de zile. Se filtreaza dupa acest timp siropul realizat punindu-se la foc mic fara a-l lasa sa fiarba.Acest sirop este un excelent medicament pentru cazurile de raceli si raguseli.
Tinctura: se recolteaza inflorescentele atit cit sa poata incape intr-o sticla de un l, in care se introduce floarea fara a se indesa si peste care se toarna alcool pur. Aceasta sticla se aseaza linga o sursa de caldura sau la soare si se lasa sa se macereze planta timp de 2 saptamini. Este extrem de eficace pentru masaje la copiii firavi, slab dezvoltati in scopul unei fortificari a membrelor.
Uz extern: In cazul durerilor abdominale, dureri de menstra, crampelor abdomonale, se recomanda bai: 200-250 g planta la o baie completa. Planta se pune in apa si se tine aproximativ 3 ore, dupa care se face baia obisnuita in care se sta 15-20 de minute.
Din planta culeasa si uscata timp de 24 ore, se umple o pernita confectionata dintr-o bucata de pinza, care este extrem de relaxanta daca se aplica pe fata crispata de insomnii sau dureri. "

pe http://www.farmaciata.ro/farmacia-naturii/item/184-cimbrisorul-de-camp
"Denumit stiintific si thymus sepillae, cimbrisorul de camp este mult folosit in medicina traditionala, in special in cazul afectiunilor ORL, in migrene, dureri de dinti, colici intestinale si tuse convulsiva.

Cimbrisorul de camp creste spontan si are un miros caracteristic. Planta este bogata in ulei aromat, taninuri, substante amare, flavone si numerosi acizi organici.
Infuzia de cimbrisor are calitatea de a contribui la normalizarea complementului seric datorita unuia dintre acizii organici pe care-i contine. De aceea se foloseste ca remediu in tratarea bolilor autoimune, in care valoarea acestui complement este crescuta.
Proprietati terapeutice
Infuzia de cimbrisor se prepara cu 1-2 lingurite de planta uscata la o cana cu apa, care se bea calduta in trei reprize pe zi, indulcita cu miere, inaintea meselor principale. Se mai poate prepara si o infuzie mai concentrata, cu trei lingurite de planta uscata la o cana, din care se administreaza o lingura de trei ori pe zi, tot inaintea meselor principale. Aceste amestecuri au urmatoarele proprietati:
contribuie la normalizarea probelor hepatice si renale; au calitati antiseptice si ajuta la cresterea volumului menstruatiei si la calmarea durerilor care o insotesc; in asociere cu uleiul de conifere (pin sau molid), administrat de trei ori pe zi cate 15 picaturi pe paine, infuzia de cimbrisor combate repede tusea, bronsita si poate preveni crizele de astm; cresterea capacitatii de aparare a organismului, in special fata de virusuri, ceea ce face ca infuzia de cimbrisor sa fie utila in epidemiile de gripa; infuzia obtinuta din amestecul in doua parti egale de cimbrisor si patlagina, uscate (2 lingurite la o cana de apa) din care se bea de 3 ori pe zi, indulcita cu miere, se poate folosi in scopul tratarii afectiunilor respiratorii.
Baile de cimbrisor preparate cu 100 g de planta uscata la 3 litri de apa clocotita, infuzia turnandu-se apoi in apa de baie la 37 de grade C, au efect antireumatic si calmant.

Alte recomandari
Alte intrebuintari ale infuziei de cimbrisor ar fi combaterea anemiilor dupa starile post infarct si in scleroza multipla si ca remediu ajutator in crizele de epilepsie. Cate o lingurita de infuzie administrata la fiecare 15 minute reprezinta un remediu bun in combaterea alcoolismului.
Infuzia de cimbrisor este contraindicata in cazurile de gastrita, enterita (inflamarea intestinului subtire), esofagita si insuficienta hepatica."
Mircea Teodosiu,
Farmacist primar

Un comentariu:

  1. Si eu iubesc cimbru dar nu stiam atat de multe despre el.Multumesc ca ai impartasit cu noi descoperirile tale.

    RăspundețiȘtergere

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.