10 iunie, 2011

a mai trecut un an....

Inca un an si inca un tort. Acum 3 ani il faceam pe primul, in forma de inima. M-a pus sa ii promit ca il fac cu 2 saptamani inainte dar tot nu era sigur. Ma pandea sa vada daca imi amintesc. Pe atunci eram doar o prietena cu care isi facea temele si cu care statea dupa ore. O prietena cu curte si catel unde se putea juca. Si totusi era tare neincrezator ca voi face tortul. Si pentru ca pe 10 iunie a fost in excursie, i-am facu tortul cu o zi inainte iar pentru colegi, in excursie am facut 2 tavi de tarte.
In urmatorul an ziua lui a picat intr-o perioada foarte proasta. Dar tot i-am facut 2 torturi pentru la scoala pe care le-am taiat in clasa la sfarsitul orelor. Abia ne mutasem la tara si totul era "neamenajat". Spre seara l-am luat prin surprindere cu un nou tortulet si i-am cantat "multi ani traiasca". I-a dat lacrimile. Credea ca ce a fost la scoala a fost tot. Se scufundase intr-un joc pe calculator in asteptarea unui telefon sau a unui mesaj ce nu mai venea. Si nici nu a venit.
Anul trecut a fost petrecere. Cativa colegi, cateva persoane din familie intr-o zi calduroasa sfarsita cu balaceala in piscina de plastic care a primit-o cadou. A fost primul an in care cadourile nu au contat. Era asa de bucuros ca au venit colegii din oras dar trist ca o anume persoana nu a trimis nici macar un mesaj.
Anul asta nu am planificat nimic initial. O punga de bomboane la scoala si un tort simplu acasa. Dar de doua zile au inceput sa sune telefoanele si sa fiu intrebata daca fac ceva. Asa ca a trebuit sa improvizez un aperitiv si un tort (se pare cu peripetii pentru ca nu mi-a iesit si trebuie sa nascocesc altceva). Si daca tot am "improvizat" a decis sa isi invite si cativa colegi in ultimul moment. Sa vedem ce va iesi...
(va urma)

3 comentarii:

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.