25 septembrie, 2011

toamna in curtea mea

gutuilor cazute le-am facut culcus in covatica

craite si zorele in coltul casei

zorelele

aleea spre poarta cu dumitrite neinflorite

un soi de dumitrite acum pline de zumzet de albine

craite, ochiul boului si un soi inalt de margarete in aroma strugurilor

gutui pe ram

primele dumitrite sub gutui

o galbenea tarzie in ladita leusteanului

24 septembrie, 2011

o sambata tomnatica

Norii s-au adunat deasupra satului. Sta sa ploua in aroma de gutui si fosnet de porumb. Goblenul ma imbie la cusut dar mai e multa treaba... Am sufletul plin de toamna, de nostalgie si de dragoste. Dar nici unul din sentimente nu vrea sa isi croiasca drum prin degete spre cuvinte insirate. Stau adunate a asteptare sau poate a coacere... Sau au fost zamislite in toiul schimbarilor, a adaptarilor a cunoasterei si a experimentarilor din ultima perioada fara a se cristaliza inca in forme concrete si reale. Totul e intuitiv si persuasiv. Totul se vede prin ceata si raze de lumina, prin sita ploii si a curcubeului concurand la splendidul spectal al vietii si a creatiei....

20 septembrie, 2011

zi de toamna

Anul asta am simtit toamna din plin. Cu miros de rechizite, cu buchete de flori si cu lacrimi la inceputul gradinitei... La asta se adauga mirosul gutuilor de pe rafturi, ajunse acolo datorita vantului care le-a desprins de pe ramuri. Cu sunetul pastailor ce pocnesc pentru a lasa boabele sa se rostogoleasaca.... in cos. Cu zgomotul cartofilor ce se rostogolesc in lada si cu fosnetul porumbului taiat. Dar cel mai mult imi place gradinita si serile de "studiu individual". Astept frunzele ruginii pentru decoruri de toamna si bostanii portocalii...

16 septembrie, 2011

Simtire.......

"A nu vedea padurea din cauza copacilor" am sentimentul ca s-a pierdut in "a nu vedea padurea din cauza analizei fibrei lemoase".... pentru ca, pe zi ce trece sunt tot mai uimita cum ceea ce ar trebui sa fie o traire, o relatie intima a sufletului cu divinitatea se pierde in ritualuri si cautari de semnificatii pompoase a unor gesturi simple ce ar trebui sa porneasca din suflet.
Si in toata aceasta polemica si atribuire cred ca se pierde esenta crestinismului, simbolistica mortii lui Isus pe cruce - iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui - in ritualuri, in judecarea aproapelui si condamnarea aproapelui.
Si privind spectacolul acestei zbateri ma gandesc la cat de norocoasa am putut fi ca am crescut pe aceste dealuri, aproape de simplitatea naturii si a simtirilor in toata splendoarea lor.
Asta ar fi si motivul pentru care ma emotioneaza o stanca, un peisaj montan, chiar si un copac stramb dar splendid ca creatie mai mult decat foita de aur aplicata pe un perete ...
Asa cum vocea unui preot batran care isi pune tot sufletul in cantarea sa imi poate face sufletul sa vibreze in timp ce o voce lucrata si comerciala imi face doar timpanul sa vibreze....
Dar asta sunt eu, un fir de nisip ratacit pe plaja lumii, indragostit de cer si mare deopotriva.....