26 ianuarie, 2012

viata in batatura

Mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc la tara. Copil fiind asteptam cu nerabdare vacantele cand evadam din lumea aglomerata a orasului si savuram dupa-miezele de sambata si diminetile de duminica cand imi reincarcam bateriile in batatura bunicilor. In perioada tineretii am ajuns mai greu la tara dar cand ma simteam epuizata era suficient sa dau o fuga, chiar si de cateva ore, pana la bunici pentru ca entuziasmul sa revina. Iar in oras am locuit la casa dupa varsta de 12 ani.
Am incercat de multe ori sa imi explic ce ma atrage la tara dar de fiecare data gaseam o alta explicatie: sentimentul de continuitate, de incremenire a timpului, legatura stransa cu natura si interdependenta om-natura, produsele naturale obtinute cu dragoste sau toate astea la un loc. Cert este ca in ciuda greutatilor vietii mi-am gasit linistea in acest satuc dintre dealuri, la jumatatea distantei intre Roman si Piatra Neamt. Si pentru ca pamantul pe care il lucrez are o suprafata destul de mare iar produsele obtinute din culturile mele sunt peste necesarul familiei mele m-am gandit sa le valorific. Si pentru ca sunt facute cu drag, intr-un mod traditional, valorificand atat cunostintele acumulate de la bunici cat si metode naturiste as vrea sa ajunga de la mine din camara la dumneavoastra pe masa (sau tot in camara) fara a mai poposi pe rafturi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc ca ati trecut pe aici!
Imi cer scuze pentru ca mesajele vor fi moderate iar cele care includ reclame ca si cele care sfideaza bunul simt nu vor fi vizibile pe blog.
Va multumesc pentru intelegere.