Gutuile

Articol publicat in Ziarul de Iasi
Gutuile, fruct cu aroma de toamna si de copilarie sunt denumite in latina “Cydonia oblonga”, fac parte din familia de fructe Rosaceae, din care fac parte perele si merele. Aceste fructe erau cunoscute inca de pe vremea vechilor acadieni, si multi considera ca gutuile au precedat merele, cat priveste cultivarea lor. Vechii romani consumau gutui coapte in miere de albine, sau in combinatie cu ceapa verde iar Columella, un scriitor roman antic care ne-a lasat foarte multe indicii despre agricultura vechilor romani, scria despre trei tipuri de gutui, accentuand faptul ca “marul de aur” din gradina Hesperidelor era de fapt gutuia. Acea gutuie foarte bogata in minerale si vitamine.

 In 100g de gutui gasim:

Vitamina A – 40 μg
Vitamina B3 (Niacin) – 0.2 mg
Vitamina B9 (Folati) – 8 μg
Vitamin B6 – 0.04 mg
Vitamin C – 15.0 mg
Grasimi – 0.10 gm
Zaharuri – 12.53 gm
Potasiu – 197 mg
Fibre – 1.9 gm
Apa – 83.8 gm
Sare – 4 mg
Proteine – 0.4 gm
Fosfor – 17 mg
Calciu – 8 mg
Fier – 0.7 mg
Magneziu – 8 mg

Sunt recomandate in curele de slabire dar si in cure de toamna atat pentru aportul de vitramine si minerale dar si pentru puternicul sau efect antioxidat datorita pectinei, o fibra solubile nedigerabilacare stabilizeaza si mentine activitatea tractului intestinal si a florei bacteriene. Pectina functioneaza ca un puternic antioxidant, micsorand nivelul de colesterol din circuitul sangvin, si inhiband absorbtia de grasimi in corp.  Pentru a ne bucura de gustul sau deosebit cat mai mult timp, gutuile se depoziteaza in camara, puse pe un singur rand in ladite (lemn, plastic sau carton) dar impachetat fiecare intr-un servetel sau coala de hartie, lasandu-i cele 2 frunze care raman prinse de codita. Frunze, care le putem folosi la ceai peste iarna, avand un puternic efect diuretic. Acelasi efect, dar nu la fel de puternic, il are compotul proaspat de gutui. 

Sunt foarte bune in stare proaspata, coapte sau compot. Pentru serile lungu de toamna tarzie punem o gutuie feliata, un mar feliat si eventual o para (mai tare) feliata intr-un litru de apa la fiert. Indulcit dupa gust si mancat fierbinte poate fi un excelent adjuvant in starile febrile.

Un desert usor de facut sunt gutuile coapte. Taiate in jumatate, cu cotorul scos, umplute cu zahar sau miere si scortisoara, aliniate frumos in tava si date la cuptor pot fi un excelent insotitor in vizionarea unui film bun.

Compotul de gutui 

Se taie gutuile felii groase (fara cotor) si se pun in borcane de 800ml. Se umple borcanul cu apa pana la guler, se adauga 1-2 linguri de zahar, se capseaza si se sterilizeaza 45 min fie in cuptor fie intr-o oala cu apa care fierbe (se infasoara in prosoape pentru a nu crapa). Apoi se lasa la racit in pat cald (intre paturi) 24 ore. 

Gemul de gutui

Se spala bine fructele, se taie in 4 si se scot cotoarele. Se toaca fin (fie prin masina de tocat fie in robot). Se fierb in ceaunul de tuci sau in oala la cuptor cam o ora cu un adaos mic de zahar. Cam 1 kg de zahar la 5 kg de pasta).  In ceaun se amesteca din cand in cand si se opreste focul cand nu mai "scuipa". Se pune fierbinte in borcane dar nu se pune capacul decat a doua zi, dupa ce s-a racit si s-a intarit coaja de deasupra.

Se pot folosi mere si pere in amestec cu gutuile in ce proportii se doreste dar se mareste cantitatea de zahar la 2 kg.

Dulceata de gutui

Se curata gutuile de coaja si cotor. Acestea nu se arunca deoarece se pot folosi la peltea. Miezul gutuilor se taie cuburi. Se foloseste o farfurie adanca plina "varf" cu cuburi de gutui. Separat se pune la fiert 1 kg de zahar cu 3 cani de apa si se fierbe pana se leaga siropul. Se face proba fie pe farfurie (se lasa sa cada o picatura care ar trebui sa nu se imprastie) sau se tine lingura pe cant (lateral) si ar trebui sa se formeze 3 picaturi pe latura de jos (sa nu se adune intr-o singura picatura). Apoi se pun fructele si se fiebe la foc mic pana se leaga iarasi. Se pastreaz ain borcane mici.

Peltea de gutui

Se face din cojile si cotoarele gutuilor. Se pot pune gutuile mai mici dar taiate in 4 si pentru culoare coaja de mar rosu (optional). Se pun intr-o oala, se adauga apa cat sa le acopere apoi se mai pune cam de 2 cm deasupra. Se fierbe la foc potrivit pana cand apa "de deasupra" se evapora iar fructele s-au inmmuiat. Se scurge zeama si se amesteca cu zahar in proportie de 1:1.  Se fiebe pana se leaga (testul cu lingura sau cu farfuria). Se pune fierbinte in borcane (eventual fierbinti) si se raceste in pat cald (acoperite cu paturi).

Fiecare preparat din gutui aminteste de copilarie, de gutuile puse pe dulapurile bunicii sau de borcanul cu dulceata tinut in camera de buna. Lingura de dulceata pe farfuriuta alba alaturi de paharul de apa rece asezate pe un prosop brodat sau cu dantela lucratat manual pe margini o intalnesti ne intampina si azi in casele batranesti,,,