27 decembrie, 2015

ganduri in zi de sarbatoare


Si pentru ca e o dimineata linistita in care sunt doar eu cu mine (rare momentele astea) am vrut sa completez fila de jurnal. Acea fila de jurnal inceputa in ultimile saptamani de cateva ori dsi care nu am terminat-o din diverse motive... Dar apoi mi-am spus ca e timpul sa mai insirui ganduri pe foaia alba a blogului care sa nu raspunda unor cerinte. E o activitate pe care nu am mai incercat-o de mult.... Dar pentru ca e final de an, pentru ca sarbatorile de iarna, pentru mine, sunt un nou inceput in fiecare an, pentru ca m-am invatat sa ma bucur mereu o prima zi in fiecare zi o sa incerc sa scriu, din nou, ganduri pe foaia alba a blogului.
Anul asta mi-am dorit ca sarbatorile sa fie un moment de liniste, de reintalnire a noastra cu noi, cu gandurile noastre, cu planurile noastre, cu realizarile noastre. Datorita zapezii care nu a venit am reusit sa terminam tot ce ne-am propus pe anul asta. Zicala cu "lungeste Doamne toamna..." ni s-a cam potrivit. Nu mai avem nimic de bifat pe lista cu "de facut" iar asta a adus o oaza de liniste si impacare. Apoi, tot pentru ca ne-am dorit liniste, nu m-am imprastiat deloc in afara casei. Am renuntat la organizari de evenimente, evenimente care imi dadeau o stare de bucurie dar care imi aduceau si amaraciune dupa, pentru ca, noi, romanii, suntem un popor tare ciudat, un popor care ne-am invatat sa ne plangem de orice, sa criticam orice si sa cautam nod in papura in orice fapta buna. Si asta e dureros. Sa ti se atribuie motive ascunse atunci cand darui, cand vrei sa vezi copii fericiti, cand vrei sa faci ceva pentru ceilalti pentru ca poti, e dureros. Asa ca anul asta am daruit in asa fel incat sa ma bucur de dar fara sa aud rautati mai apoi.
Am avut un craciun cu bradutul artificial in camera lui Matei, impodobit in culorile lui favorite (albastru si argintiu) dar si unul natural la noi in dormitor impodobit cu restul podoabelor (rosii si aurii). Un brad venit fara sa ma astept, in ziua de ajun dar care m-a bucurat tare de tot atat eu cat si pisicile... Cadourile nu au fost sub brad ci doar in inimile noastre. Matei a fost cu colindul cu copiii mici din sat pentru ca cei de varsta lui se considera prea mari pentru asemenea activitati. Asa ca si-a luat in serios rolul de a pastra traditiile si de a le da mai departe. Nu a coborat steaua din pod dar au ornat crengute de brad si au mers cu ele. La final erau bucurosi de darurile primite: mere, portocale si colacei... Si daca prima zi de craciun a fost linistita, cu colinde, leneveala si filme de craciun, ieri am primit vizita oamenilor dragi din viata mea. Unii au fost personal iar altii doar la telefon dar m-au bucurat in egala masura. Cozonacii mei a fost apreciati anul asta si s-au terminat. Iar preparatele de porc au iesit surprinzator de bine chiar daca am incercat retete noi si stateam cu grija.
Ma bucur ca astazi, in a treia zi de craciun, linistea din casa reflecta starea noastra de spirit....

25 decembrie, 2015

Craciun fericit!


Sarbatori cu pace, cu sanatate si cu armonie va doresc tuturor celor ce vizitati acest coltisor de net!
Sa va dea Dumnezeu daruri nepretuite in acest zile de frumoasa sarbatoare!

21 noiembrie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
sambata 21 noiembrie 2015 ora 9:00

Afara:
 E putin inourat dar foarte cald pentru perioada asta din an. Ieri am stat in bluza subtire la pranz pe afara. Nu ma plang pentru ca pot pregati curtea si gradina de iarna in tihna, fara graba si fara sa ma surprinda zapada.... 
In schimb m-au surprins cei de la drumuri nationale care au montat parazapezi de-a lungul soselei judetene si am vazut si gramezi de material antiderapant in zonele cu risc de polei sau de derapare....

Mă gândesc:
La Craciun, la sarbatorile de iarna, la decoruri.... E perioada mea favorita din an si anul asta, din motive pe care nu le stiu si nici nu le caut, imi doresc venirea sarbatorilor si vreau sa fie o perioada a noastra, in familie. Poate si pentru ca Matei creste si maine, poimane va pleca sa "sarbatoreasca" alaturi de colegi, prieteni, prietene....

Din locurile de unde invatam:
In primul rand de unde vrem sa invatam....

Sunt recunoscătoare pentru:
Vremea superba, pentru puterea de a ne bucura de tot ce ne inconjoara, oamenii din jurul nostru fie ei vechi sau mai noi, mai pe scurt de tot ce ne inconjoara si ce ne-a dat Dumnezeu.

Din bucătărie:
Cafea deocamdata. Inca nu stiu ce fac de mancare si nici ce voi face dulce... 

Cu ce sunt imbracata:
pantalon sport gri si bluza din lana verde...

Citesc:
- "Un gand frumos despre adultita" la Anca
- la Kate despre reconditionari si decoruri de craciun
-  la Ancuta o idee minunata despre cum ar trebui sarbatorita ziua nationala.
- la Vasile deja despre rasaduri si rasadnite
- la Catrinel sunt multe culori, idei, pisoi si baietel
- aici tot despre copii si amenajari dar si o lista lunga cu link-uri spre bloguri cu idei de amenajari de sarbatori, prajituri si multe altele...
- la Claudia despre terapii cu bucurii
- la Irina am vazut cadoul superb pentru provocarea din octombrie dar si castigatoarea acestuia. Felicitari Carmen!
- tot de la Irina am descoperit doua bloguri noi si frumoase: http://allbyl.blogspot.gr/ si http://blogarealacotidiana.blogspot.ro/
 - si iar o lista lunga de decoratiuni aici

Ceea ce astept (sper):
Sarbatorile de iarna...

Ce mai mesteresc:
Fulgi crosetati din bumbacel alb...

Ascult:
Deja colinde...

În casa:
Miroase a gutui, a ciocolata calda si scortisoara. Levantica e vedeta in dormitor. In rest e ordine, am inceput ordinea prin dulapuri. Sunt intr-o perioada in care arunc tot ce nu mai folosim sau urc in cutii in pod ce folosim rar si foarte rar. Si daca tot fac ordine pregatesc in cutii ce nu mai folosim dar le pot fi de folos altor oameni. 

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Atmosfera de anticipare ce precede perioada sarbatorilor de iarna. Imi place mult evervescenta pregatirilor, primenirea casei si nu numai, anticiparea bucuriei celei/celui pentru care pregatesti un cadou mic dar facut cu drag... Iar cadourile pe care le facem noi nu sunt costisitoare sau pretentioase. Incercam sa fie ceva util sau mai degraba o bucurie... Cred cu tarie ca spiritul sarbatorilor consta in dragoste si bucurie. Iar "daruirea" nu inseamna cheltuieli si daruri scumpe ci timp, afectiune, ganduri bune si atmosfera de familie (fie ea restransa, largita sau spirituala)

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
O vizita la bunica mea care face 89 de ani zilele astea si relaxare.

Aici sunt imagini culese de pe pinterest pe care vreau sa le împărtăsesc:






01 noiembrie, 2015

"avem biserici dar nu avem spitale"

E un titlu pe care il citesc foarte des in ultima vreme si de care m-am cam saturat...
Se compara bisericile cu spitalele dar cred ca ar fi corect sa comparam spitalele cu catedralele si bisericile cu cabinetele medicale. De medicii de familie nu se aminteste chiar daca sunt tot medici, primesc fonduri tot de la casa de asigurari si au grija de sanatea noastra a tuturor. Inainte de a ajunge in spitale trecem pe la cabinetul medicului de familie, cel care ar trebui sa ne fie la fel de apropiat ca duhovnicul.
In ultima vreme, din pacate am ascultata multe povesti cu spitale. Si chiar impresii din spitale atat de stat cat si private, spitale acreditate sau nu...
O sa spun punctul meu de vedere privind comparatia intre biserici, spitale si scoli. Si asta pentru ca am avut acces intr-un mod sau altul la toate cele 3 tipuri de institutii.
Pentru a construi, repara sau dota sunt cateva surse financiare accesibile tuturor celor 3 tipuri de institutii: fondurile proprii, fondurile de la buget si fondurile atrase. Astea le stie fiecare elev/student de la economic ca sa nu mai vorbim de cei care au incercat la un moment dat sa deschida o activitate privata...
In primul rand voi vorbi despre fondurile de la bugetul de stat. Bisericile au acel fond pentru culte la care cotizeaza prin lege fiecare firma cu o suma relativ mica anual. In oras parca plateam 500 lei/ an (asa imi amintesc sper sa nu gresesc) in schimb in mediul rural suma este mult mai mica, undeva la 100 lei/anual. Acest fond este impartit anual la toate unitatile de cult arondate primariei respective. Ca sa nu mai faceti calcului cam cate firme sunt intr-o comuna si cam cate biserici, pot sa va spun ca uneori o biserica dintr-o comuna moldoveana poate primi 3.000-5.000 lei/an pentru intretinere si reparatii. Garantat ca din suma respectiva nu se poate face mare lucru. Dar tinand cont ca parohul primeste de la stat, lunar cam jumatate din salarul trecut pe cartea de munca in conformitate cu legislatia, studiile si functia pe care o detine, diferenta si-o va completa din fondurile proprii parohiei si are tot interesul sa imbunatateasca, construiasa sau sa isi doteze locul de munca. Pentru ca nimeni nu merge intr-o biserica darapanata, fara icoane sau insalubra. Acel paroh are tot interesul sa atraga fonduri din donatii pentru a-si putea desfasura activitatea si pentru a putea plati impozitele la stat pentru salariul trecut pe cartea sa de munca. La un anumit moment dat impozitele datorate statului aferente fiecarui angajat (angajat + angajator) se ridicau la 71% din valoarea salariului trecut pe cartea de munca. Deci nu avea cum sa le acopere din ajutorul de la stat care nu depaseste 50%. Iar la salariul parohului se mai adauga salariul personalului neclerical aferent fiecarei parohii...
In comparatie cu scolile si spitalele care sunt subventionate integral de stat si nimeni nu isi bate capul cu administrarea lor din punct de vedere financiar.
Apoi discutam de fondurile proprii. Aici despre biserica se spune ca e avantajata deoarece are fonduri proprii odata din terenurile agricole si apoi din diverse servicii pe care le ofera. Asta nu inseamna ca si celelalte doua institutii nu au fonduri proprii cum ar fi din "scoala de dupa scoala", meditatii, servicii medicale cu plata, coplata, diverse investigatii etc. Aici se discuta de chitante date sau nedate, de spagi si plicuri. Din pacate aici se vad masinile preotilor dar nu se vad "casele cumparate din meditatii". Nu cred ca numarul preotilor din tara depaseste numarul medicilor sau a cadrelor didactice. Dar spre deosebire de preot care vine la capataiul unui bolnav atunci cand e chemat, medicul de familie nu se deranjeaza decat in cazuri speciale. Si asta o spun din experienta ultimilor saptamani. Preotul a ajuns in 15 min fara sa se uite ca e dimineata foarte devreme sau sa se planga ca a fost trezit,  iar medicul de familie a cerut o gramada de acte la cabinet dar dupa inceperea programului,  astfel incat s-a sunat la 112. Si medic de familie care sa mearga in teren, la bolnavi acasa eu nu am vazut decat pe hartia de pe usa cabinetului pentru a justifica faptul ca nu sunt de gasit decat 4 ore pe zi. Asta nu inseamna ca nu ar fi si medici care fac asta...  Iar de cadre didactice care merg in familiile elevilor sa ii cunoasca in mediul lor, asa cum am prins eu in perioada in care eram eleva, am auzit foarte rar.
Iar apoi vorbim de fondurile atrase. Fonduri pentru care trebuie muncit. Fie ca sunt donatii benevole sau la cerere, fie ca sunt accesate diverse programe de finantare nerambursabila trebuie depus efort pentru a fi accesate. Din pacate bisericile au acces la putine programe de acest gen iar cele care sunt nu sunt pentru constructia sau repararea bisericilor. Dar sunt mult preoti care acceseaza fonduri pentru stabilimente pentru persoane defavorizate (batrani, copii, violenta domestica), pentru "scoala de dupa scoala", pentru integrare sociala sau cantine gratuite. Si e mult mai usor sa accesezi un fond pentru "scoala de dupa scoala" avand cladirea scolii, pastrand copii in mediul si cu dascalii cu care sunt obisnuiti la ore decat sa construiasca biserica un nou amplasament si sa caute voluntari pentru supraveghere si educare. Dar multi preoti o fac spre deosebire de multi directori de scoli care nu o fac, asa cum spitalele avand bucatarie si sali de mese ar avea logistica necesara pentru o cantina sociala sau saloane sociale. Si aici ajung la un spital pe care il cunosc. Un spital municipal care nu se bazeaza doar pe fondurile primite de la stat si a carei echipa manageriala (cu sau fara ajutorul preotul prezent la capataiul bolnavilor din spital) au reusit sa atraga fonduri din donatii si sa doteze saloane cu echipamente moderene, cu mobilier nou si comod si chiar cu televizoare. Adica se poate daca se vrea. Si presupun ca nu e singurul. Si probabil aceleasi principii se pot aplica si la scoli. Pentru ca sunt multe proiecte in mediul online prin care se pot "castiga" fonduri pentru scoala locala. Iar a "castiga" inseamna concursuri, inseamna performante, inseamna creativitate si daruire.
Se da mereu vina pe guvern, pe stat pe orice ne vine la indemana dar uitam ca "omul sfinteste locul".
Daca am uita de orgolii personale si ne-am concentra la interesul de grup, am putea face echipe extinse (scola-biserica-cabinet medical) din colaborarea carora ar avea de castigat comunitatea si fiecare din noi. Ca daca nu s-ar mai lupta pentru asumarea meritelor si pentru aratarea cu degetul spre celalat, cel putin la nivel local, cele trei institutii impreuna cu administratia locala ar vedea ca au acelasi interes: bunastarea comunitatii. Daca fiecare am incerca sa schimbam ceva, cat de putin, in jurul nostru, am trai intr-o lume mai buna....
Dar asta e doar parerea mea...

04 octombrie, 2015

Provocarea de octombrie: caminul tau, un colt de rai

 Ca in fiecare an, la inceput de octombrie, Irina ne invita la o provocare. Mi-am permis sa preiau din postarea ei atat programul provocarii cat si invitatia ei la provocare. Va invit pe toti sa participati la acest frumos drum spre iarna....

Daca aveti blog, si doriti sa participati, scrieti cate o postare la fiecare sfarsit de saptamana despre felul in care ati pus in practica cerintele provocarii, si lasati linkul pe ,,Dulce Casa" (in colectia de linkuri la postarea saptamanala, pe 11,18, 25 si 31  oct.). 
La final,  toti participantii vor avea ocazia sa participe la o  tragere la sorti si sa castige un cadou-surpriza din partea Irinei.
 Mai jos e programul de anul acesta,  actualizat :


Saptamana 1:
3-11 octombrie - cumparati o lumânare deosebită și aprindeți-o zilnic
 la vremea cinei, sau oricând vă face plăcere. Eu o voi așeza în bucătărie- inima casei noastre. De câte ori priviți la ea amintiți-vă să faceți o mică rugăciune pentru pacea căminului vostru.
Saptamana aceasta se lucreaza la pace si rabdare.

Saptamana 2
12-18 octombriepuneți zilnic o muzică plăcută. Alegeți muzică clasică, ambientală sau religioasă, sau alt fel de muzică care face plăcere întregii familii. Străduiți-vă să folosiți cuvinte plăcute și să nu vă certați cu nimeni. Reamintiți familiei să evite mânia, bârfa, criticismul sau răspunsurile obraznice. Ca soție și mamă încercați să fiți plină de blândețe față de toți.
Saptamana aceasta se lucreaza la politete si autocontrol.

Saptamana 3
19-25 octombrie- Continuați să țineți lumânarea aprinsă, muzica pornită, și adăugați câteva momente plăcute petrecute împreună cu familia.
 
Faceți o petrecere cu perne în sufragerie- aduceți toate păturile și pernele din casă și simțiți-vă bine împreună cu copiii sau cu soțul (sau cu toții  :)) )!Bucurați-vă de o seară liniștită, cu ciocolată fierbinte și/sau popcorn cu caramel. Chiar dacă locuiți singură puteți face asta.
Oferiți câte un geste de afecțiune și de încurajare fiecărei persoane din casă...și ca o provocare dublă, faceți asta zilnic ! :) În timpul momentelor petrecute cu familia întrebați-i ce părere au de această provocare. Le face plăcere?E de ajutor?E ceva ce ar dori să fie făcut altfel? Dăruiți familiei voastre niște urechi care ascultă.Veți fi binecuvântată prin reacția pozitivă pe care o veți primi!
Saptamana aceasta se lucreaza la bunatate si bucurie.

Saptamana 426-31 octombrie - Concentrați-vă pe bucătărie, inima căminului vostru. Gătiți feluri de mâncare cu aromă plăcută. 
 Alegeți un fel pe care familia să-l poată găti împreună - dați tuturor câte o sarcină și faceți fotografii, astfel încât toți să-și poată aminti momentele petrecute împreună - gustând, fiind creativi, râzand și iubind. Reamintiti-va de importanta meselor luate in familie. Alungați nemulțumirea privitoare la casa sau familia voastră, și mulțumiți lui Dumnezeu pentru căminul pe care vi l-a dat, unde puteți crea un liman linistit pentru familia voastră.
  Saptamana aceasta arata familiei tale dragoste, bunatate, credinciosie.
,,Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, 
Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.''

Galateni 5:22,23 

daca doriti sa participati cu fotografii, dar nu aveti blog, le puteti posta pe pagina  de facebook 

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Duminica 4 octombrie 2015, ora 15:00

Afara:
E cald. O zi calda de toamna. Poate un pic mai cald decat ar fi normal. Frunzele au inceput sa capete culori de toamna: de la galbenul frunzelor de vie pana la rosu intens a parului varatec din fata casei. Covorul de frunze e foarte colorat si presarat cu nuci, mere, pere si alte fructe ale caror codita s-a inmuiat din cauza brumei cazute ieri. Si pentru ca nu am cules via avem un concert de viespe cum rar am vazut....

Mă gândesc:
Ca nu se mai leaga cuvintele intre ele. Ca nu mai simt nevoia sa scriu la fel de mult ca altadata. Si nu ca nu ar fi timp sau subiecte. Ci pur si simplu ma asez la calculator cu idei clare in minte, cu cuvintele pregatite si ideile legate in minte si toate dispar in momentul in care deschid fila alba a postarii. Aceeasi poveste e cu foaia alba de hartie. Cu toate ca simt un dor de penita care alearga pe hartie, de miros de cerneala si de linistea ce se asterne dupa ce pun toate gandurile pe hartie. Dar cumva nu vor sa plece...

Din locurile de unde invatam:
Din povestirile nostre despre trecut. Am constatat, citind compuneri, ca avem tendinta sa proiectam dureri, ganduri si nemultumiri in compozitii de orice fel. Citind ce scriu altii sau ce scriem noi, despre orice subiect, putem vedea ce mai avem de invatat, ce mai avem de iertat si ce ne impiedica sa mergem mai departe cu bucurie si curiozitate....

Ce am remarcat:
La Tandrete am citit o confesiune frumoasa.
La Ancuta mi-a placut citatul din Jurnalul fericirii si mi-a facut pofta de dovleac...
La Irina am admirat flori de toamna.
La Loredana mi-a placut povestirea "am uitat sa stralucesc"
La Prietena am citit despre peripetiile cafelei in capsuni.
La Cristina am admirat accesorii de "bolfosica"...
Iar la Catrinel am admirat un pisoi mic si negru...
La Roxana am citit despre o provocare superba. Imi cer scuze Roxanei ca nu voi putea decat sa raspund la intrebari si sa rog doritorii sa o preia. Nu pot lasa comentarii pe alte bloguri asa ca nu am cum sa indeplinesc acea "obligatie" din cadrul provocarii.

Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaia de saptamana trecuta, pentru bruma de ieri, pentru ziua de azi, pentru cei dragi din jurul meu si pentru fiecare moment....

Din bucătărie:
Cafea cu lapte, gogosi, focaccia pentru Matei si supa de pui cu taitei de casa...

Cu ce sunt imbracata:
Rochie de lana in culori de toamna...

Citesc:
Mai nimic din lipsa de timp. Astept sa treaca perioada asta aglomerata ca sa ma pot bucura de o carte buna, andrele si croset la caldura din casa...

Ceea ce astept (sper):
Sa reusim sa le asezat pe toate la locurile lor pana la prima zapada. Mai sunt multe de facut si iarna se apropie cu pasi repezi....

Ce mai mesteresc:
Cate un rand, doua, seara la un pulover lui Matei... 

Ascult:
Sunetele televizoarelor. Matei se uita la X Factor (parca, se aud melodii cu pauze de vorbit) iar sotul meu la o emisiune tehnica....

În casa:
Un pic racoare dar e bine. Am inceput sa aduc din florile de ghiveci de afara si sa redecorez de toamna...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Zilele de toamna, momentul din zi cand se incalzeste (pe la ora 10) iar lumina reflecta avalansa de culori din jur. E momentul cand imi iau o pauza de cafea pe pragul casei ca sa pot sa ma bucur de spectacolul toamnei...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Recoltat porumb cu tot ce implica asta: oameni la masa, taiat, sortat, legat, adus acasa, urcat in pod stiuletii si stivuit cocenii.
Cules strugurii, dat la zdrobitor, tras la damigene, dat la teasc si pus la beci.
Si printre timp cules prunele.

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


27 septembrie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
duminica 27 septembrie 2015, ora 8:22

Afara:
Ploua marunt. Miroase a coceni uzi, a struguri copti si a prune cazute pe jos. Am cules singurii bostani din gradina si sunt albi, de copt asa ca nu pot face decoruri prin curte prea colorate... Pe saptamana viitoare cand voi aduce porumbul acasa vreau sa ma joc cu ceva decoratiuni prin curte..

Mă gândesc:
La multe. La planificari de activitati prin curte si camp. Anul asta se suprapun din cauza caldurilor de peste vara. Strugurii s-au copt prea devreme. Prunele sunt marunte si nu se deprind din codite, porumbul e uscat deja...
Ma gandesc si ca una din activitatile care imi placeau mult la gradinita era decorarea clasei in functie de anotimp si de luna. Din pacate nu am cum sa fac acelasi lucru acasa dar tot mai schimb cate ceva, mai pun o decoratiune, o florare, o "joaca".

Sunt recunoscătoare pentru:
Ploaie. Imi place mult mirosul ploii de toamna, linistea care o raspandeste si faptul ca aduna familia in camin, eventual in jurul focului cu activitati domestice. Imi place si ca te face sa iti pui intrebari, sa cauti raspunsuri, sa vorbesti despre intrebari si eventual sa fii ajutat sa gasesti raspunsuri....

Din bucătărie:
Fiind duminica dimineata miroase a cafea. Si cum afara ploua nu am mai facut cafeaua la ibric (aragazul si butelia e inca in bucataria de vara) ci doar "oparita" in bucataria de iarna la cana electrica. E interesant cum se schimba gustul si chiar aroma numai inversand operatiile din cadrul procesului "cafeaua de dimineata". Mai e lapte fiert si lapte cu orez facut la cuptor. De o saptamana de cand testam regimul fara gluten e cam putina diversitate in bucatarie si mai multa "fantezie". 

Cu ce sunt imbracata:
Inca in pijamale subtiri de vara cu pantalon 3/4 si tricou lung...

Citesc: 
Cam putin si fara sa ma prinda nimic. Am o carte inceputa mai demult dar care nu ma prinde deloc asa ca mai citesc cateva pagini in zilele de sarbatoare cand nu pot face altceva. In rest hoinaresc pe net, pe bloguri cam asa:
Pe "blogul de la mare" urmaresc deciziile Irinei de a-si regasi linistea si drumul. Zbaterile ei imi amintesc de ale mele din momentul cand am facut prima postare pe blog. Tot in cautarea mea, prin El, eram. Tot dupa o pierdere dureroasa eram, chiar daca era de alta natura. Si cumva, dupa ce m-am gasit pe mine prin El, dupa ce am invatat sa ma iubesc, sa ma respect si poate sa ma accept asa cum sunt, viata mea a intrat pe un alt fagas: mai lin, mai plin de oameni, de iubire, de bucurii si zambete.
La Vasile citesc despre gradinarit, astazi am citit despre cum sa evitam desertizarea si sa contracaram efectele climei in schimbare.
La Micaela am gasit un semn de carte absolut fabulos.
La Anca M am vazut fluturi si flori pe o cutie de chei care mi-a placut foarte mult.
Aici m-am bucurat de peisaje de toamna cu perne si carti si o fetita.
Cu Ancuta m-am plimbat pe meleaguri indepartate dar m-am si bucurat de fila ei de jurnal cu povesti de fetita mica si de mamica alaturi de o canuta superba cu fluturi si caimac de cafea.
La Claudia am admirat o ghinda si am citit despre copii bolnaviori si jucarii dar si de bucuria schimbarii mobilei. Imi si imaginam prima cafea pe masuta noua si jucarii de plus pe canapeluta. Nici eu nu prea cred in "coincidente" ci mai degraba in "nimic nu e intamplator".
La Irina am vazut mere creative si am citit despre "parasirea zonei de confort". Pe mine viata m-a fortat de prea multe ori in directii nebanuite incat imi doresc o "zona de confort" cu rutina, cu monotonie dar pana atunci ma bucur de emotiile unor activitati noi, a unor idei noi. Probabil in virtutea inertiei de acum, tot caut acea emotie de "inceput" de "schimbare". De fapt e un amalgam de emotii de la curiozitate, entuziasm, provocare, adrenalina, o oarecare teama ca nu fac fata, teama ca nu ma descurc exista intotdeauna dar ma motiveaza sa caut, sa ma informez, sa incerc...
Iar la Loredana am citit o poezie frumoasa de toamna. Eu nu fac zacusca dar sunt multe altele care poposesc in borcane asa ca "borcaniada" e in toi... 

Ceea ce astept (sper):
Nimic. Ma bucur de ce este, de fiecare zi...

Ce mai mesteresc:
Un sal crosetat pentru o prietena si un pulover tricotat pentru Matei dintr-un mohair cacao cu lapte primit de la o doamna tare draga mie.

Ascult:
Ploaie pe acoperisul casei..

În casa:
E liniste si dezordine. Ieri am plecat la medic dimineata apoi au aparut alte activitati si am ajuns aseara tarziu acasa. Iar asta se vede in jur....

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Toamna cu culorile ei ametitoare si aromele, si agitatia de prin piete, curti, gradini, livezi.... 

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
De cules, adus si depozitat porumbul...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
de pe net

06 septembrie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora)
Duminica 6 septembrie 2015 ora 9:40

Afara:
Ploua marunt, de toamna. Asa de dor mi-a fost de ploaie, de racoarea diminetilor de toamna, de mirosul strugurilor si de serile cu miros de fum de lemne....

Mă gândesc:
La inceputul de scoala. Pentru mine toamna a fost mereu un nou inceput, un inceput cu senzatii noi, cu emotii, cu multe culori si multa agitatie

Din locurile de unde invatam:
Din eternele reinventari ale naturii...

Sunt recunoscător pentru:
Cartile fantastice primite de la Anca. Cartile calatoare au fost interesante. Le-am citit pe nerasuflate intr-o singura zi dar cartea despre Principesa Ileana mi-a placut in mod special. Nu stiu prea multe despre regalitate (am terminat scoala in '91 deci am invatat istoria permisa de regimul comunist) si citesc cu mare curiozitate tot ce tine de acea perioada. M-a impresionat puterea de a o lua mereu de la capat, puterea de daruire si de compasiune de care a dat dovada si  mai ales atasamentul fata de poporul roman. Dorinta de a naste copii pe pamant romanesc si cum a nascut in strainatate dar cu pamant romanesc sub pat, m-a emotionat.

Din bucătărie:
La ora asta doar cafea. Vreau sa fac pentru pranz snitele de pui cu piure de cartofi si salata de varza cu morcov.

Cu ce sunt imbracata:
O rochitica cu maneci scurte dar din lanita (e racoare afara). E neagra cu borduri rosu inchis.

Citesc:
Astazi retete de branzeturi.
Am gasit aici o chestie interesanta de folosit la tara atunci cand s-a terminat butelia :) 
Iar aici reteta clasica de crema de galbenele. Eu am mai imbunatatit-o si am transformat-o intr-o crema regeneratoare pentru piele (maini, calcaie si orice alte probleme ale pielii)
La Anca se simte nostalgia verii...
Iar Loredana se bucura de venirea toamnei chiar mai mult decat mine. Nu credeam ca ma poate depasi cineva la asta dar se pare ca "inima" toamnei ei e mai bogata.... Iar patutul e tare dulce 
La Cristina pe langa retetele "dunkanite" citesc despre carti si despre aventurile ei in piata sau la medic. Ma bucur penttru violelele ei. Eu nu am avut niciodata noroc la violete, begonii iar de cand m-am mutat aici nici de levantica...

Ceea ce astept (sper):
Nimic. 

Ce mai mesteresc:
Ca de obicei am multe proiecte incepute dar saptamana asta chiar nu mi-a ajuns timpul sa lucrez ceva...

Ascult:
Ploaia...

În casa:
E liniste si ordine. Linistea de dinaintea furtunii pentru ca saptamana asta e programata o curatenie generala in camera lui Matei si zugraveala in bucataria de iarna dupa ce curatam cosul de fum.... 

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Toamna. 

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


27 august, 2015

Prostia se plateste

sursa: internet

Acum 4 saptamani m-am trezit cu o durere de obraz. Ma uit in oglinda nu vad nici o carie in acea zona (drepta sus) asa ca, ca orice roman care se pricepe la toate, ma gandesc ca o fi de la curent. Cu o zi inainte petrecusem cateva ore intr-un spatiu cu multe usi deschise. Iau un paracetamol in ideea ca va trece. Nu a trecut asa ca luni dimineata, dupa cateva nopti nedormite si cu o durere de falca care crestea in intensitate ma duc la medicul de familie, in oras. Atat doamna doctor dar mai ales doamna asistenta, foarte dragute si amabile, ma trimit la stomatolog ca sa elimine din start o cauza. Acum nu as putea spune motivul pentru care, in loc sa ma duc la medicul meu obisnuit m-am dus la cabinetul alaturat medicului de familie. Sa zicem ca ar fi distanta, medicul de familie era intr-un capat de oras iar cel stomatolog in celalat capat iar eu eram pe jos. Dar am zis ca doctorita stomatolog care era in cabinetul proaspat deschis in aceeasi cladire cu medicul de familie nu are cum sa nu stie daca e de la dinti sau nu. Logic ca m-a trimis sa fac o radiografie si la fel de logic e ca am intrat la doamna doctor de familie sa ii spun. Doamna, draguta, a zis ca impuscam doi iepuri dintr-un foc, sa fac si pentru sinusuri ca sa eliminam alta cauza a durerii de falca. M-am intors iar stomatoloaga mi-a zis clar "nimic din ce aveti la dinti nu justifica durerea de falca". In schimb m-a anuntat ce e de facut la dinti si  ca pretul e mai mic decat la alt medic din oras. Si cum pe mandibula imi lipsesc ceva dinti printre care si o masea de minte a declarat: placa. Am plecat putin pe ganduri pentru ca totusi am trecut cu putin peste 40 ani si e cam devreme sa pun placa. Mai glumesc eu ca sunt baba deja dar parca nici chiar asa...
Medicul de familie mi-a dat o reteta pentru antibiotic pentru ca durerea era de la o infectie ce parea sa fie de la sinuzita veche si mi-a zis sa revin peste cateva zile sa vada cum sunt si eventual sa ma trimita la un specialist. Mi-am facut programare pe finalul saptamanii si la stomatoloaga pentru a elimina un ciot si pentru o detartrare in cazul in care ar fi vreo carie pitita pe undeva si nu o vad eu. Ma cam durea zona la apa rece... A trecut o saptamana, imi face extractie ciotului superficial si curatarea. Deja semnele de intrebare s-au inmultit. In primul rand era singura in cabinet si i-am tinut eu intrumentele pentru extractie, acele tuburi de aspiratie. Nu ar fi fost o problema daca nu mi-ar fi facut observatii ca nu le tin cum trebuie si nu ar fi bombanit tot timpul pe tema asta de parca asta faceam zilnic. Apoi s-a speriat de sangerare chiar daca ii spusesem ca viteza de coagulare a sangelui e mica si mereu trebuie sa spun asta ca sa nu fie surprize. Mi-a tinut morala ca nu am venit cu analiza glicemiei si mi-a pus 2 fire ca sa opreasca sangerarea fiind extrem de afectata. Apoi a ridicat tonul ca era o picatura de sange pe jos (din cauza mea evident) si am calcat fix in ea. Am sters picatura de pe talpa pantofului cu servetelul dar deja ma enervasem.
Astazi, dupa 2 saptamani, m-am dus sa imi scoata firele, acele fire care spusese ca vor fi eliminate de catre gingie in 5-7 zile. Normal ca nu ma programasem pentru ca era treaba de 2-3 min si m-am dus inainte de inceperea programului pentru ca aveam treaba in oras. Normal ca s-a tipat la mine ca e foarte ocupata in conditiile in care agenda ei de programari era goala si ca as fi putut sa mi le scot si singura acasa. Ii explic ca nu am scapat de durerea de falca, ca am in spatele unui dinte o carie ascunsa (pe care ea nu a vazut-o nici la curatare si nici pe radiografie) care ma doare la rece si cald si cred ca e necesar scoaterea nervului. Surpriza: "Cum doamna, sa va doara, nu e nimic aici? Cred ca vi se pare! Sau ma invatati pe mine meserie?!". Am ramas tablou. Cum sa mi se para ca ma doare cand de o luna o tin cu calmante? Nici dupa antibiotic nu a cedat iar ea imi explica ca e din cauza faptului ca folosesc periuta clasica si nu electrica. "E prea mult un milion pentru dumneavoastra sa va luati o periuta electrica?" Poate ca e, poate ca nu, e dar modul cum a pus problema mi s-a parut penibil. Si ma mai ia si cu: "Acolo, la dumneavoastra la tara aveti oglinda in baie, in care sa va uitati cand va periati?"
Am iesit de acolo pachet de nervi si m-am dus tinta la medicul pe care il stiu de mult, care stie sa si asculte si caruia ii place ceea ce face. E una din acele persoane pasionate de meseria pe care o face.
Nu i-ai trebuit decat 2 min, fara sa se uite la radiografie, sa constate ca am o infectie la maseaua de minte si ca trebuie scos nervul la caria ascusa pe care el a vazut-o. M-am intors dupa radiografie (ramasese la stomatoloaga) si sa ii zic ca renunt la serviciile ei. Nu mai are rost sa povestesc atitudinea ei superioara si comentariile la adresa "colegilor care nu stiu meserie".
Medicul meu, mi-a aratat pe radiografie si caria si punga de infectie, mi-a prescris si medicatie pana sambata dimineata cand m-a programat pentru extractie si scoaterea nervului. Si m-a intrebat daca sigur rezist la durere pana atunci dar ca nu se poate mai devreme pentru ca trebuie sa iau un minim de pastile ca sa nu apara complicatii dupa extractie.
Deci prostia mea am platit-o cu o luna de durere insuportabila si ceva umilinte. Adica daca locuiesc la tara, in opinia stomatoloagei, inseamna ca sunt atat de proasta incat nu stiu cand ma doare. Iar ea e atat de desteapta incat isi permite sa ma lase, in timpul extractie cu instrumentele in gura ca sa vorbeasca la telefon despre un cadou. Era foarte important cadoul. Probabil oglinda mea din baie (pe care e posibil sa nu o am daca stau la tara) era vinovata ca ea nu a vazut caria din spatele dintelui sau pe radiografie si infectia de la radacina maselei de minte. Si da, cred ca e vina mea ca sunt atat de de suparata pe atitudinea ei pentru ca ma asteptam macar la politete daca nu intelegere si empatie de la cineva pe a carei usa la cabinet scrie "maica medic stomatolog"

26 august, 2015

Cartile calatoare

Azi au ajuns la mine cartile calatoare. Spre marea mea suprindere au venit si cu daruri.
Multumesc, Anca pentru mormanul de bucurie pe care mi l-ai trimis. M-am bucurat enorm si pentru celelalte 2 carti pe care le vazusem la tine pe blog si care ma tentau sa mi le cumpar.


Fire sunt mult mai multe. Am pus la poza doar o parte ca sa nu eclipsez cartile :). Eram ca un copil sub bradul de craciun cand le-am desfacut si le-am planificat, cuplat, pregatit pentru lucru. Spre disperarea sotului meu care s-a saturat de fire prin casa :).
Anca, multumesc mult si vacanta frumoasa, cat a mai ramas din ea!

09 august, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Duminica, 9 august 2015, ora 14:00

Afara:
Cald. Zapuseala. O noua zi de canicula. Vara asta a fost cumplit de cald iar eu extrem de moale din cauza caldurii...

Mă gândesc:
La oameni frumosi, la momente unice si la saptamana ce urmeaza....

Din locurile de unde invatam:
Cineva spunea ca din traditii si tind sa ii dau mare dreptate. Privind in urma noastra, la mosii si stramosii nostri am putea reinvata un stil de viata sanatos atat fizic dar mai ales mental si emotional...

Sunt recunoscătoare pentru:
Fiecare clipa, fiecare moment....

Din bucătărie:
Porumb fiert, clatite de post, salata de rosii ... Usoare si de vara...

Cu ce sunt imbracata:
Top de bumbac gri deschis si fusta lunga, evazata cu alb si negru...

Citesc:
Despre prepararea branzeturilor...

Ceea ce astept (sper):
Sa se racoreasca afara si sa ploua....

Ce mai mesteresc:
Am terminat o vesta de bumbac colorata si as incepe un penar crosetat tot din bumbac...

Ascult:
Pasarile molesite de caldura...

În casa:
E mai racoare decat afara...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Cafeaua cu lapte dimineata in zori...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
fara planuri doar linii generale trasate. Ar fi o curatenie generala in curte si poate reusim sa incepem renovarea grajdului...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


18 iulie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Sambata 17 iulie 2014 ora 16:30

Afara:
O noua zi caniculara. Blanosii stau tolaniti pe unde apuca la umbra, gainile sunt pitite la umbra iar cele care se incumeta sa mearga isi tin aripile departe de corp si's tare haioase. Purceii s-au pitit in cotet si nu se aude decat vantul sau masinile care trec din cand in cand pe drum starnind praful...

Mă gândesc:
La bun simt. Ca la o doamna de peste 70 de ani fara bun simt, nu poti da vina nici cei 7 ani de acasa (intre timp s-ar mai fi educat si singura), nici de lipsa de cultura/studii (persoana la care ma refer eu sustinea ca are ceva studii) si nici mediul. Cred ca e nativ. Sau poate cultivat. Dar sa va spun despre ce e vorba.
Eram ieri la piata si o doamna eleganta trecuta bine de varsta de pensionare se tocmea cu o bunicuta de 80 de ani la 10 bani la un out. Vroia sa cumpere doar 4 oua si 0.60 lei/ buc i s-a parut scump. Bunicuta a incercat sa ii explice ca e seceta, grauntele sunt scumpe, sunt greu de ingrijit gainutele, plateste si taxa la piata si autobuzul si macar de ar lua toata punguta cu 10 oute... Doamna a replicat pe un ton un pic cam de sus ca stie ea mai bine cum e cu gainile: "Nu le faci nimic, doar le culegi ouale, ca doar si eu am crescut la tara". Bunicuta necajita de tot ii spune: "Bine, maica, daca e asa de ce nu cresti mata gaini si doar sa culegi ouale?" replica doamnei elegante ne-a lasat pe toti cu gura cascata: "Pentru ca eu am invatat". 
Mi-au trebuit cateva minute sa inteleg ce a vrut sa spuna si inca cateva minute sa imi revin din nauceala. Dar m-am dezmeticit prima si am replicat: "Nu se vede doamna. Daca ati fi invatat, ati fi stiut sa apreciati si munca bunicutei, si varsta ei si pe ceilalti din hala care din munca lor aduc la piata..." Din fericire doamna s-a simtit si i-a cumparat bunicutei toata punga de oute la pretul cerut de ea iar bunicuta i-a multumit cu un "Saru'mana" cum numai la oamenii in varsta il poti auzi. 
Si am ramas intrebandu-ma pe de o parte cat timp mai e nevoie sa treaca sa scapam de ideea ca doar "prostii" muncesc la tara, ca la tara nu inseamna plug de lemn si sapa in spate pe camp toata ziua, cum nici locuitul in oras nu te face "domn". Iar pe de alta parte ma intrebam cum s-a ajuns ca "trimisul la scoli" si  locuitul in oras sa ii faca pe unii sa uite de bun simt si de omenie. Sau poate ca m-am invatat eu sa vad doar oameni cu bun simt, doar oameni frumosi si am ajuns sa cred ca mai toti sunt asa si mai am nevoie si de lectii mai aspre...

Din locurile de unde invatam:
Din piata :)

Sunt recunoscătoare pentru:
Amabilitatea personalului din spitalul Municipal Roman (o mare schimbare fata de anul trecut), in special a doamnei de la oftalmologie care a fost foarte amabila, dimineata la ora 5 cand am ajuns cu sotul meu la urgente. 
Oamenii frumosi din jurul meu care stiu sa zambeasca si sa vorbeasca frumos chiar si atunci cand le este greu.
Si nu in ultimul rand pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu.

Din bucătărie:
Pai salata de vinete pentru dupa-amiaza. O prajitura televizor, biscuiti cu vin si gem de mure si un chec din care voi face un platou pentru biserica maine, la botez. Iar pentru zilele urmatoare sarmalute si un bors de vita.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie de bumbac comoda, in culoarea zmeurei cu niste desene albe "hipiote" :)

Citesc:
Bloguri:
La Ancuta m-a distrat descrierea restaurantului raw-vegan. Chestia cu castronul de tabla a fost tare de tot. Eu nu as renunta la "dieta" romaneasca pentru nimic altceva. Nu zic ca nu am incercat diverse bucatarii dar unele ma fac sa ma tin bine la distanta. Mai ales chestiile crude...
Prietena-Japoneza mi-a facut pofta de porumb fiert...
Iar Oana de faguri de miere.
La Catrinel am aglat ca a mai slabit si ca nu mai are sa faca nimic din activitatile relaxante. Deci nu sunt singura care duce dorul lucrului :). Ma bucur in schimb ca a slabit, stiu ca isi doarea mult.
Iar la Taniusa am redescoperit "energia relativitatii". Foarte frumoasa ultima formula...
Si urez un week-end placut tuturor celor ce imi citesc blogul! In continuare nu pot comenta pe nici un blog :(

Ceea ce astept (sper):
Ploaia...

Ce mai mesteresc:
Mai impletesc uneori cate un rand la un sal de toamna, inceput intr-un fel si reinventat de mai multe ori. Sunt curioasa ce va iesi la final...

Ascult:
Linistea casei ca nu indraznesc sa ies in curte de caldura...

În casa:
Mai e de "finisat" mai pe seara dar in principiu e ordine...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa merg la cules plante dimineata pe malul apei sau pe marginea padurii... 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Botezul. E prima data cand botez si am emotii. Finuta e micuta tare si eu nu am experienta cu bebelusii....

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
sursa: pinterest