18 iulie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Sambata 17 iulie 2014 ora 16:30

Afara:
O noua zi caniculara. Blanosii stau tolaniti pe unde apuca la umbra, gainile sunt pitite la umbra iar cele care se incumeta sa mearga isi tin aripile departe de corp si's tare haioase. Purceii s-au pitit in cotet si nu se aude decat vantul sau masinile care trec din cand in cand pe drum starnind praful...

Mă gândesc:
La bun simt. Ca la o doamna de peste 70 de ani fara bun simt, nu poti da vina nici cei 7 ani de acasa (intre timp s-ar mai fi educat si singura), nici de lipsa de cultura/studii (persoana la care ma refer eu sustinea ca are ceva studii) si nici mediul. Cred ca e nativ. Sau poate cultivat. Dar sa va spun despre ce e vorba.
Eram ieri la piata si o doamna eleganta trecuta bine de varsta de pensionare se tocmea cu o bunicuta de 80 de ani la 10 bani la un out. Vroia sa cumpere doar 4 oua si 0.60 lei/ buc i s-a parut scump. Bunicuta a incercat sa ii explice ca e seceta, grauntele sunt scumpe, sunt greu de ingrijit gainutele, plateste si taxa la piata si autobuzul si macar de ar lua toata punguta cu 10 oute... Doamna a replicat pe un ton un pic cam de sus ca stie ea mai bine cum e cu gainile: "Nu le faci nimic, doar le culegi ouale, ca doar si eu am crescut la tara". Bunicuta necajita de tot ii spune: "Bine, maica, daca e asa de ce nu cresti mata gaini si doar sa culegi ouale?" replica doamnei elegante ne-a lasat pe toti cu gura cascata: "Pentru ca eu am invatat". 
Mi-au trebuit cateva minute sa inteleg ce a vrut sa spuna si inca cateva minute sa imi revin din nauceala. Dar m-am dezmeticit prima si am replicat: "Nu se vede doamna. Daca ati fi invatat, ati fi stiut sa apreciati si munca bunicutei, si varsta ei si pe ceilalti din hala care din munca lor aduc la piata..." Din fericire doamna s-a simtit si i-a cumparat bunicutei toata punga de oute la pretul cerut de ea iar bunicuta i-a multumit cu un "Saru'mana" cum numai la oamenii in varsta il poti auzi. 
Si am ramas intrebandu-ma pe de o parte cat timp mai e nevoie sa treaca sa scapam de ideea ca doar "prostii" muncesc la tara, ca la tara nu inseamna plug de lemn si sapa in spate pe camp toata ziua, cum nici locuitul in oras nu te face "domn". Iar pe de alta parte ma intrebam cum s-a ajuns ca "trimisul la scoli" si  locuitul in oras sa ii faca pe unii sa uite de bun simt si de omenie. Sau poate ca m-am invatat eu sa vad doar oameni cu bun simt, doar oameni frumosi si am ajuns sa cred ca mai toti sunt asa si mai am nevoie si de lectii mai aspre...

Din locurile de unde invatam:
Din piata :)

Sunt recunoscătoare pentru:
Amabilitatea personalului din spitalul Municipal Roman (o mare schimbare fata de anul trecut), in special a doamnei de la oftalmologie care a fost foarte amabila, dimineata la ora 5 cand am ajuns cu sotul meu la urgente. 
Oamenii frumosi din jurul meu care stiu sa zambeasca si sa vorbeasca frumos chiar si atunci cand le este greu.
Si nu in ultimul rand pentru tot ce mi-a dat Dumnezeu.

Din bucătărie:
Pai salata de vinete pentru dupa-amiaza. O prajitura televizor, biscuiti cu vin si gem de mure si un chec din care voi face un platou pentru biserica maine, la botez. Iar pentru zilele urmatoare sarmalute si un bors de vita.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie de bumbac comoda, in culoarea zmeurei cu niste desene albe "hipiote" :)

Citesc:
Bloguri:
La Ancuta m-a distrat descrierea restaurantului raw-vegan. Chestia cu castronul de tabla a fost tare de tot. Eu nu as renunta la "dieta" romaneasca pentru nimic altceva. Nu zic ca nu am incercat diverse bucatarii dar unele ma fac sa ma tin bine la distanta. Mai ales chestiile crude...
Prietena-Japoneza mi-a facut pofta de porumb fiert...
Iar Oana de faguri de miere.
La Catrinel am aglat ca a mai slabit si ca nu mai are sa faca nimic din activitatile relaxante. Deci nu sunt singura care duce dorul lucrului :). Ma bucur in schimb ca a slabit, stiu ca isi doarea mult.
Iar la Taniusa am redescoperit "energia relativitatii". Foarte frumoasa ultima formula...
Si urez un week-end placut tuturor celor ce imi citesc blogul! In continuare nu pot comenta pe nici un blog :(

Ceea ce astept (sper):
Ploaia...

Ce mai mesteresc:
Mai impletesc uneori cate un rand la un sal de toamna, inceput intr-un fel si reinventat de mai multe ori. Sunt curioasa ce va iesi la final...

Ascult:
Linistea casei ca nu indraznesc sa ies in curte de caldura...

În casa:
Mai e de "finisat" mai pe seara dar in principiu e ordine...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Sa merg la cules plante dimineata pe malul apei sau pe marginea padurii... 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Botezul. E prima data cand botez si am emotii. Finuta e micuta tare si eu nu am experienta cu bebelusii....

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
sursa: pinterest


12 iulie, 2015

un altfel de turism

Am citit o postare pe FB care mi-a placut mult. Ce nu mi-au placut au fost comentariile rautacioase care au urmat.
Dar sa va spun despre ce e vorba:
O familie tanara oferea cazare GRATUITA celor care vor sa petreaca o vacanta in aer liber. Indiferent daca vacanta e mica sau mare si nu stiu daca locatia e la munte dar cu siguranta era la tara. Pozele aratau curte, livada, verdeata multa si o cabanuta "modesta" cum spun proprietarii. Pozele din interior aratau ca mai e de munca dar ca proprietarii se straduie si au investit munca lor in primul rand si apoi ceva materiale. Din comentarii reiesea ca tinerii au mai facut asta si in anii precedenti si au primit in schimb ajutor la fan, produse sau chiar banuti.
M-am dus pe pagina familiei si am constata ca sunt tineri (dupa poze), ca si-au pus bazele unei ferme cu pasari si animale si ca vand din produsele fermei pe baza de comanda si cu livrarea gratuita in zona lor.
Nu doar initiativa mi se pare de laudat ci tot ce fac ei. Incepand de la faptul ca pagina indica o mutare din orasul natal la tara (adica oraseni mutati la tara asta inseamna multa munca, adaptare, deprinderi noi) continuand cu povestirea lor de prezentare (ca au inceput cu cateva pasari si au ajuns sa faca livrari) pana si ideea de a "inchiria" cabanuta lor in schimbul unor servicii (gletuit, construit gratar, ajutat la fan si altele). Nu toata lumea are bani de concedii exotice, unii nu isi pot permite nici macar biletul de tren pana in acea locatie iar posibilitatea de a avea cateva zile de vacanta contra unui ajutor in gospodarie mi se pare o oportunitate pentru multe familii cu copii (sau nu) care locuiesc la bloc.
Locatia a fost criticata pe un grup de pe reteau de socializare iar proprietatii au explicat "de-a lungul timpului am gazduit gratuit copii de la casa de copii, familie fara casa, evacuati fortat....tot gratuit.Terenul il tin pt copilul meu, peste 10-15 ani poate-si face o casuta acolo, pana atunci ofer cabana gratuit si pe masura ce pot o mai infrumusetez la interior si exterior,curtea cosita, mobilier in casa util, soba si lemne pt. iarna, butelie de gaz cu resou (nu am gasit aragaz ieftin), am facut gard si am tras curent electric...etc." 
Asa cum spuneam daruire in primul rand si nu interese materiale.
Imi amintesc ca pe vremea cand eram studenta eram super incantati ca puteam dormi in fanarie o saptamana fara bani dar sa ajutam la strans fanul. Mai mult, daca tot eram asigurati cu cazarea mai dadeam cate o mana de ajutor prin gospodariile din zona (la prasit, la cules, la udat) ca sa ne asiguram si cele necesare pentru masa (legume, fructe, oua, lactate). Si uite asa, cu rucsacul in spate si bani de drum puteam evada la munte. Ne intorceam "tonifiati", bronzati si fericiti.
Asa ca bravo lor, Cristina si Costin Ene pentru munca depusa. Iar dintre voi, cititorii blogului meu, daca vreti, nu ezitati sa petreceti cateva zile departe de casa. Cabana se afla intr-o zona de deal,in marginea satului Gageni, com. Paulesti, la 10 km de Ploiesti. Contact pentru doritori 0723138926 - Cristina. Iar daca gasiti cu ce sa ii ajutati la mica lor cabana ganditi-va ca e doar un execitiu de omenie sa faci o bucurie cuiva.
Cred cu tarie ca putem face mai mult decat sa fim rautaciosi, sa criticam sau sa cautam nod in papura. Nu cred ca e greu sa laudam, sa apreciem munca si efortul si sa promovam initiative. Trebuie doar sa ne re-obisnuim sa vedem frumusete si sa fim frumosi. Si uneori chiar putem intinde o mana de ajutor sau chiar putem sa dam o mana de ajutor atunci cand vedem vointa, daruire, perseverenta.
O vacanta frumoasa!

05 iulie, 2015

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
duminica 5 iulie 2015, ora 8:10

Afara:
E cald. Si e o amorteala ce anunta canicula. Nici macar randunele (cele ciufulite din cuib) nu mai fac galagie. Blanosii sunt deja tolaniti la umbra iar puisorii s-au pitit pe sub vie. Doar purceii cersesc cat mai multa apa...

Mă gândesc:
La multe. Sunt intr-o pasa mai putin buna in care mi se pare ca ma misc ca melcul si fac mai putine decat ar trebui sau as putea. De la caldura sunt molesita iar incheieturile mele ma anunta ca am depasit o anumita varsta si ar trebui sa o las mai incet. Dar mintea si mai ales sufletul au ramas cred ca pe la jumatatea varstei din buletin cand credeam ca pot munta muntii din loc doar pentru ca asa vroiam...

Din locurile de unde invatam:
Nu mai stiu. In ultimile zile nu prea am fost atenta la ce pot sau trebuie sa invat. Am fost un robotel care doar a aplicat ce a invatat pana acum cu toate ca fraza de incheiere a unui mic "siropel" citit luni (zi de sarbatoare) m-a cam urmarit toata saptamana: "a fost nevoie de un muribund ca sa o invete sa isi traiasca viata".

Sunt recunoscătoare pentru:
Nu cred ca imi ajunge timpul sa scriu pentru cate sunt recunoscatoare asa ca ma limitez la un singur cuvant: TOT

Din bucătărie:
Cafea proaspata la ora asta. Apoi mai sunt niste biscuiti cu zmeura si o tarta cu visine. Pentru pranz o ciorbita de purcel si mamaliguta cu branza de capra (cas, framantata si urda) iar pentru seara pastai cu usturoi tot cu mamaliguta. Mamaliguta  e ultima mare dragoste a lui Matei asa ca o aducem la masa cat de des putem.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie usoara de vara cu aspect de camasoaie traditionala (ie lunga)

Citesc:
Bloguri la ora asta asa ca va fac un tur:
La Micaela am gasit o pernuta crosetata foarte frumoasa.
Mariana mi-a facut un dor de duca, de munte, de frumusete.
La Prietena am gasit o intamplare cu pisoi si un curcubeu minunat.
La Anca am gasit, pe langa povestile cu Ilincuta, un dor... de ceva. Sa iti ajute Dumnezeu sa se materializeze ce iti doresti. Manecile sigur vor iesi minunat!
La Catrinel sunt imagini superbe si entuziasm. 
La Irina e un contrast interesant intre fire si pisoi. Si colosistic dar si pentru ca pisoiul nu smotoceste firele :). Si firele dar si pisica sunt superbe!
Iar la Oana e o adevarata incantare si gradina dar si copacii

Ceea ce astept (sper):
Ploaie...

Ce mai mesteresc:
Am inceput cu mult timp in urma un sal tricotat si acum incerc sa il termin dar nu m-am hotarat cum. As incerca o dantela crosetata pe capete dar mai vedem...

Ascult:
Muzica veche: Modern Talking...

În casa:
E racoare, liniste si curat. Miroase a levantica dar maldarul de rufe de calcat in loc sa scada s-a marit (am spalat ieri asa ca a compensat ce am calcat deja)...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Plimbarile cu masina in munti...

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Sa le iau la rand si sa ajung la un echilibru...

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

imagine luata d epe net