09 septembrie, 2017

Lucrurile frumoase se obtin cu rabdare - sarafanul portocaliu

Povestea e veche. Firul cumparat de la SH. Intai o punga cu o bobina de 250 gr (pentru sosete) si la vreo 2 luni am gasit-o si pe a doua de 350 gr. Mi-au placut culorile si firul cu o textura catifelata. Nu avea eticheta deci nu stiu compozitia dar banuiesc un acryl cu maxim 25 % lana. Am inceput intr-o doara de sus fara o idee precisa. Pe masura ce se adunau randurile m-am gandit la o rochie dar era prea putin, pentru pulover prea mult asa ca am zis sa fie o vesta lunga. Textura m-a facut sa scad pentru a o cambra pe talie iar la partea de jos m-am gandit sa inmultesc in 6 puncte. Ceva intre clini si clos pentru a se aseza frumos culorile. Ideea era sa fie pentru craciun. Craciunul lui 2015. Apoi m-am gandit ca ar fi bine si daca il termin de paste. Cel din 2016. L-am terminat dupa paste dar a iesit scurt si larg ca un clopot. Nu statea bine deloc. Asa ca l-am stricat pana in talie, am trecut pe pe un model elastic si in ritm de melc l-am terminat luni. E destul de lung - pana la mijlocul gambei si se aseaza frumos. Sunt foarte incantata de produsul final.


Fila de jurnal (de toamna)

Pentru astazi (data/hora):
Vineri 8 septembrie 2017, ora 7:45


Afara:
Adie un miros de toamna. Au aparut frunze uscate pe gazon, strugurii roz din fata casei s-au copt si ne atrag atentia cu aroma lor suava. Prunele au aplecat copacii, unii chiar au fost rupti de graba lor de a ajunge in oala sau butoi. Gradina are un aspect din ce in ce mai gol. In ciuda fasolei pastai care abia isi arata bobocii de floare, in tura de toamna. Sira de fan pentru iarna se inalta semeata in timp ce o gaina intarziata si-a adunat cateva oua sa le cloceasca. Capritele au plecat in tabara de toamna pentru a se pregati de iedutii din primavara. Miroase a focuri de toamna din paie si frunze, a foc de lemne de sub cazanele de tuica, a vinete coapte si roua de dimineata...
Pitigoii au devenit din nou vocali anuntand prognoza pe urmatoarele zile in timp ce berzele isi iau adio de la locurile unde au stat toata vara...

Mă gândesc:
La prima zi de scoala, la ce mai e de facut, la inventarul camarii si a beciului pentru a mai completa.
La faptul ca cer uneori prea mult de la mine si apoi sunt nemultumita ca nu reusesc sa le fac pe toate. 
Ma uitam la acel program de curatenie in care imparti casa in 5 zone, cu program de curatenie saptamanal sau lunar. Am incercat si eu dar din pacate mai am si curtea si ceva anexe asa ca nu reusesc sa acopar toata zona. Iarna e mai usor dar odata cu venirea primaverii toate se dau peste cap, oricate liste de planificari as face. Iar incercarea de a intra pe forumuri sau grupuri despre organizarea in gospodarie a dus la o stare vecina cu depresia: fotografii cu curti frumoase, gospodarii bine organizare si multe critici la adresa celor care nu ating un anumit standard. Asa ca am renuntat. Ma consolez cu ideea ca peste cativa ani, cand vom avea constructii noi, cu destinatie clara si utilari specifice voi reusi sa ating "acel standard". 
La acea zicala cu "omul sfinteste locul". In ultimile saptamani am intalnit un medic de fapt o doctorita extraordinara. Un om care asculta, care face totul pentru ca cel ce ajunge la ea sa plece acasa bine. Dupa 3 ani in care am mers la fel de fel de medici cu unghia incarnata a copilului, ajuns intre timp major, in care a fost operat de cateva ori, avem certitudinea ca de data asta va fi bine. De data asta nu am mai mers la chirurgie unde ar fi fost operat sau i s-ar fi scos unghia ci la dermatologie unde a fost tratat medicamentos. Iar tratamentul a inceput cu analize, inclusiv de la degetul cu probleme, a fost schimbat de 2 ori in functie de evolutie si dupa 8 zile de spitalizare urmeaza o perioada de 20 de zile de reveneri periodica la control pentru a fi urmarita evolutia. Dar despre omul extraordinar care este doamna doctor Andreea Molodoi si oamenii speciali din jurul dumneaei voi face o postare separata.

Din locurile de unde invatam:
De la oamnii din jurul nostru, din intamplarile mai mult sau mai putin placute, din viata. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Oamenii speciali pe care mi-i scoate Dumnezeu in cale si care imi mentine vie credinta ca oamenii sunt buni si doar anumite intamplari din viata lor, peste care nu au putut trece, ii face sa fie incrancenati, rautaciosi, invidiosi....

Din bucătărie:
Cafea deocamdata si ceva preparate cu peste pentru pranz.

In camara/beci:
In beci au poposit muraturile (pepeni si gogonele). Camara s-a imbunatatit cu sirop de patlagina, dulceata de mure, ketchup de casa, bulion si suc de rosii. Fasolea inca nu a terminat "adunarea" din gradina dar cele care au poposit in camara stau aliniate in borcane pe sortimente (sunt mult mai multe ca in anii precedenti). Au inceput sa se adune si semintele pentru anul viitor: patrunjel, marar, ardei si rosii.

Cu ce sunt imbracata:
O rochie-tricou pana la genunchi, moale si usoara.

Citesc:
Mai nimic. Nu se pun retetele de conserve pentru iarna...

Ceea ce astept (sper):
Sa ma pot bucura de toata abundenta toamnei, de aromele si culorile ei fara sa fiu stresata de timp, de vreme sau de alte "piedici" care ar putea intarzia/amana planurile.
Si organizarea bugetului astfel incat sa luam un pat nou in dormitor.

Ce mai mesteresc:
O bluzita din acril in 3 culori dintr-un fir pe care mi l-am cumparat in vara asta. 


Am reusit sa termin sarafanul :)



Ascult:
Muzica "de pe vremea mea" cum zice Matei.

În casa:
Un pic de dezordine in bucatarie dar se rezolva acusica.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Aroma de levantica.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Leneveala, o carte usoara si ceva plimbari, poate si ceva cumparaturi (gogosarii pentru gogosari in sos de rosii si cei in otet cu conopida)

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


20 august, 2017

Fila de jurnal

Pentru astazi (data/hora):
Duminica, 20 august 2017, ora 7:30

Afara:
E racoare. Moment perfect de stat in gradina dar e duminica. Se anunta o ultima zi caniculara asa ca toata curtea e linistita. Doar cateii mici ca varsta cersesc ceva de mancare pe la usi. Ar prefera laptic... In curand va fi forfota odata ce ies la animale. Fiecare vrea ceva, fiecare se alinta in felul sau: vitelul scoate un sunet din gat parca maraie, vaca parca e sirena din port cu un sunetul lung care se aude la mare distanta, caprele behaie si topaie la poarta sa plece la pascut, gainile sunt nerabdatoare sa inchid toate partile ca sa poata alerga sus, pe gunoi... Si fiecare isi arata afectiunea in felul ei: vitelul si vaca ma asigura de iubirea lor cu limba aspra pe mainile mele (un peeling natural, cam dur), capritele isi apropie boticul de fata mea unele chiar isi lipesc "fata" de obrazul meu, cateii isi pun labutele din fata pe mine ca sa ii alint pe cap, iar cei mici ma prind cu dintii de pantaloni/fusta ca sa ma aplec sa ii mangaii, iar pasarile imi ciupesc degetele de la picioare iar pisicile.... 
Pe stalpii de pe drum au poposit berzele. Se pregatesc sa plece. Miroase a toamna...

Mă gândesc:
De fapt sunt suparata pentru felul in care esti privita de unii oameni daca stai la tara. 
Vecinii mei, de alaturi, locuiesc in oras dar au mostenit casa de la tara. Le place sa vina cand si cand sa faca un gratar in curte. Si ca multi altii, confunda politetea cu "prostia" ca alt cuvant nu gasesc. Amabilitatea cu "slugarnicia". Daca am fost de acord sa avem grija de curtea lor pentru ca era plina de tot felul de plante care cresteau inalt si ascundeau vulpi si caini fara stapan au considerat ca au din ce in ce mai multe drepturi si noi, obligatii. Am mai trecut prin asta si atunci mi s-a parut aiurea ca amabilitatea si bunul simt sa fie considerat o obligatie si sa apara cerinte, pretentii din ce in ce mai mari precum si acuze, injurii in cazul in care acestea nu se concretizeaza...
Dar probabil, asta spune ceva despre caracterul omului. Nimeni nu e perfect, toti avem defecte, momente in care reactionam in moduri in care nu ne face cinste, zile proaste pe care am vrea sa le stergem cu buretele dar problematic devine atunci cand atitudinea e constata si continua...
Asa cum cred ca prioritara e casa, curtea si gradina mea. De restul ma ocup printre timp, in functie de prioritate si urgente. Dar asta e doar parerea mea....

Din locurile de unde invatam:
Nu mai stiu de unde putem invata ceva. Probabil de peste tot atunci cand ne dorim, cand e nevoie sau cand vrem sa evoluam...

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru oamenii minunati din viata mea. Fie ca sunt aici, aproape, sau la dinstante imposibile; fie ca vorbesc cu ei zilnic sau foarte rar dar ca si cum ne-am auzit ieri; fie ca ne impartasim fiecare gand sau perioade lungi doar gandurile sunt legaturile....

Din bucătărie:
O nebunie de borcane care isi asteapta etichetele si drumul spre beci: zacusca de vinete, zacusca de dovlecel, zacusca de morcov, capia copti in otet... Asa cum in ultimile zile o serie de pungute s-au tot stivuit in congelator: vinete coapte, ardei copti, boabe de porumb dar si caserole cu mure.
Ibricul de cafea aproape gol sta linistit langa ingredientele pentru ardei umpluti iar in frigider am o portie generoasa si gustoasa de cascaval de casa. Urmeaza si o portie de branza topita, tot de casa...

Din gradina/gospodarie:
Am cules, impletit si urcat la pod ceapa. O mare surpriza anul asta. Dupa spectacolul frumos oferit in primavara a venit inundatiile si nu mai speram ca voi mai face ceva ceapa, dar Doamne Doamne a avut alt plan si am avut o recolta mult peste asteptari. Cu ajutorul unei doamne speciale care m-a ajutat sa redau speranta cepei trantita la pamant si aproape smulsa din radacina.
Si usturoiul s-a dat in spectacol anul asta cu o productie mult peste asteptari. Doar la fasole am estimat corespunzator :).
O alta surpriza de anul acesta au fost pepenii. Nu foarte mari dar numai buni de depozitata in saramura la beci. Din cauza uscarii rugului cred ca voi pune muraturile saptamana viitoare.Iar cartofii au uitat sa priveasca in calendar si s-au pregatit de scos mai devreme. Au vrut sa fie la racoare, in beci, odata cu inceperea scolii.
Pe locul ramas gol in urma cepei au iesit deja noua generatie de castraveti si de fasole pastai. Iar ridichea neagra a scos cateva fire, cat sa imi aminteasca ca e si ea pe acolo...
Capritele au redus cantitatea de lapte iar tapul da semne de inceperea spectacolului de imperechere asa ca, odata cu inceperea scolii, vor pleca in tabara de toamna cateva saptamani.
Vitelului i-au trebuit 2 saptamani sa se convinga ca nu mai primeste lapte deloc si nici nu ne lasam induplecati de plansetele lui.  Dar acum s-a obisnuit si cu orele de masa. Iar doamna vaca a marit substantial productia de lapte. Motiv pentru care am trecut la productii de cantitati mici de cascaval de casa si branza topita.

Cu ce sunt imbracata:
Pijamale inca. 

Citesc:
Ceva despre femeile musulmane si cultura lor dar e o carte care se citeste in timp. Fara sa ma "prinda" foarte tare.

Ceea ce astept:
Sa ne incadram in calendarul lucrarilor din vara asta cu toate ca am un sentiment straniu de "ceva" care poate schimba toate planurile dar... ce si cum o vrea Doamne Doamne.

Ce mai mesteresc:
Sarafanul portocaliu pe ultima suta de metri. Cu un pic de timp ploios il voi putea imbraca la toamna.

Ascult:
Concertul pasarilor din curte...

În casa:
Un pic de dezordine. Se simte "borcaniada" din saptamana care am incheiat-o. Dar ne vom reveni cat de curand.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Rutina. Acele repere orare in care stiu exact ce fac si astazi, si maine. Rutina imi da liniste, siguranta si un oarecare confort mental. Bineinteles ca iesirea din rutina din cand in cand poate deveni un "eveniment specal" sau chiar o "sarbatoare".

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
Cred ca e o saptamana prinsa in rutina: animale, gradina, curatenie, spalat, calcat...


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


20 iulie, 2017

Fila de jurnal (final de iulie)

Pentru astazi (data/hora):
Joi, 20 iulie 2017, ora 14:00

Afara:
Cald. Se anuntase foarte cald dar adie vantul. E ora la care toata suflarea din ograda leneveste. O liniste ce te imbie la leneveala. Pasarile ciripesc si puisorii mai piscuie ascunsi in tufele de flori. 

Mă gândesc:
La faptul ca mai e putin din vara. La multele treburi ce "trebuie" facute, la timpul care pare ca se comprima si nu mai ajunge pentru tot ce am vrea noi sau poate ca noi vrem prea multe...
La oameni si oameni. La modul cum ne aduc vremurile din nou la un pahar de vorba. La acel sentiment ca timpul nu a trecut peste noi si in ciuda obstacolelor, in unele privinte am ramas aceeasi, "ca la 20 de ani".
La ceea ce vrem si la ceea ce credem ca vrem...
La emotii, la modul cum evolueaza ele in timp.
Am revenit in Iasi dupa mai bine de 10 ani si chiar daca din unele privinte parca eram inapoi in timp (aceleasi camine, aceeasi tineri prin campus, aceleasi discutii purtate pe gardul din fata intrarii, acelasi sentiment) din altele totul parea schimbat (libraria universitatii nu mai era sau poate nu mai era in acelasi loc, xeroxul nu l-am mai gasit la magazinul din colt, cafeneaua unde stateam si cautam anunturile cu apartamente de inchiriat a disparut..). Emotiile inscrierii la admitere (preadmitere deocamdata) s-au schimbat dar exista chiar daca nu mai particip eu la examen. 

Din locurile de unde invatam:
Se pare ca si din amintiri...

Sunt recunoscătoare pentru:
Vreme si vremuri, oameni si intamplari si pentru amintiri si nostalgii...

Din bucătărie:
Friptura de pui, supa de pui cu galuste, biscuiti fragezi, salata de castraveti...

Cu ce sunt imbracata:
Rochie lunga din bumbac, foarte lejera si comoda.

Citesc:
Ceva cu obiceiurile femeilor din lumea araba...

Ceea ce astept (sper):
Planuri realizate, vise implinite dar mai ales spor in activitatile zilnice. Variatiile de vreme dau stari de moleseala si cam raman in urma cu planificarile.

Ce mai mesteresc:
Mi-am luat 2 fire superbe, degrade si caut idei si modele.

Ascult:
Muzica veche in surdina, sunetele jocului lui Matei din camera alaturata...

În casa:
Inca racoare dar se incalzeste incet, incet pe masura ce soarele se muta spre apus.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
floricelele de porumb alaturi de o carte buna

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
Inca un drum la Iasi, cu mai multe emotii si timp de plimbare si amintiri.


Aici sunt imagini pe care m-am gândit să le împărtășesc: ultima achizitie 




18 iunie, 2017

Fila de jurnal (iunie)

Pentru astazi (data/ora):
Duminica 18 iunie, ora 8:10

Afara:
Ploua marunt. Miroase a iarba taiata si uda, un miros proaspat de vara, de verdeata. Din cand in cand mai iese soarele dintre nori dar apoi vantul, pus pe joaca, aduce iar norii si improspateaza natura prafuita de caldura ultimilor zile. Animalele stau pitite, pana si cocosul sta infoiat intre gaini si nu tranbiteaza pe la colturi. Pisicile, dupa ce au cersit pe la usi, acum, probabil, si-au gasit culcus cald si uscat pe undeva...

Mă gândesc:
La inceputul de vara, de vacanta. La planuri date peste cap, amanate, suprapuse, aglomerate. Totul intr-o invalmaseala de sentimente: satisfactie (ca poti, ca se leaga, ca termini), teama (de a nu termina sau chiar ca nu poti face), durere (pierderi inevitabile), bucurie, veselie, implinire....
Ma bucur ca au inceput sa reapara micile momente de liniste. Probabil vor fi mai dese sau mai lungi pe masura ce Vara se instaleaza cu drepturi depline si se vor rari si scurta cand doamna Toamna isi va face simtita prezenta din nou...


Din locurile de unde invatam:
De la oameni aparent banali, oameni simpli dar cu pasiuni. Oameni care isi gasesc timp, intre o munca si alta la tara, sa citeasca, sa caute, sa se informeze. Oameni pentru care istoria nu e doar un obiect de studiu la scoala ci e un ocean de cunoastere si curiozitati...

Sunt recunoscătoare pentru:
Momentele de liniste, momentele de inspiratie si lectiile de viata primite.

Din bucătărie:
Cafea la ora asta. Un ceaun de dulceata de capsuni ce asteapta sa fie mutata in borcane. Cateva ciuperci isi asteapta randul la foc. Cascavalul de casa e vedeta diminetii dar clatitele vor fi vedetele gustarii de mai tarziu. 
Pentru pranz probabil va mai fi si o salata.

Cu ce sunt imbracata:
Pijama inca. Pantalon 3/4 mov si tricou alb cu floricele mov. Dar si salul de lana pe deasupra. E racoare un pic in casa...

Citesc:
Putin pe net. Mai mult informatii...

Ceea ce astept (sper):
Momente de liniste mai lungi...

Ce mai mesteresc:
Dulceturi, compoturi, siropuri...

Ascult:
Ploaia pe tabla....

În casa:
Un pic racoare, ordine, miros de trandafiri de dulceata si

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Mai nou, cafeaua cu lapte condensat si biscuiti.

Unele planuri pentru săptămâna viitoare:
 Smotru general in casa, ordine in curte cu plivit straturile de flori, infiintat o alta gradina cu rasaduri (a mea e neproductiva anul asta din cauza malului cu ierbicid adus de pe camp de apa din primavara), dulceata de nuci verzi, compot si dulceata de cirese, cules si conservat (dulceata, sirop, congelat)capsuni, mazare, agrise, trandafir si probabil plante medicinale.


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:


11 iunie, 2017

Pasul spre o noua etapa

Au trecut 9 ani.
Si totusi parca a fost ieri...
Acei ochi curiosi, timizi si totusi indrazneti care ma priveau in timp ce ma gandeam. Mi-a cerut un tort in forma de inima. Nu aveam forma si ma gandeam cum as putea sa ii dau forma dorita.
Un blat de pandispan, o tava patrata, o taietura pe diagonala si apoi incercarea de a scoate forma de inima. Nu a iesit prea simetrica dar mi-am zis ca intentia conteaza. A urmat frisca si capsunile. Un copil fericit cu un catel negru si latos pripasit in curtea mica din oras.
Cateva saptamani mai tarziu m-a intrebat ganditor daca nu vreau sa fiu mamica...
Cateva luni mai tarziu am devenit mamica vitrega.
Am trecut impreuna (eu, titicul si copilul) prin multe intamplari. Unele vesele, altele mai putin vesele. Cateii s-au tot schimbat. Numarul animalelor s-au tot inmultit in curte pe masura ce ne tot mutam si treceau anii.
De la intrebari timide a ajuns la nevoia de independenta, de la nesiguranta la indrazneala si ieri a pasit pragul majoratului.
Un moment in care el, copilul, trece la alta etapa din viata sa iar noi ne dam seama ca timpul a trecut, ca firele albe nu sunt o iluzie si nci ridurile fine nu sunt chiar de ëxpresie..
O zi care te pune pe ganduri.
O zi pe care ai tot vrea sa o amani.
O zi in care incepi sa cauti raspunsuri la alte intrebari.
Iar astazi, din intamplare sau poate nu, am refacut o dupa-amiaza de duminica de acum 9 ani. O alta masina, mai multe fire albe, un oras putin schimbat, si un copil major care a adormit pe bancheta din spate, la intoarcere, la fel ca atunci, la 9 ani..
Si o palarie ...


05 iunie, 2017

Fila de jurnal (iunie)

sursa: pinterest
Pentru astazi (data/hora):
Luni, 5 iunie 2017, ora 10:11

Afara:
Cald. Deja soarele arde dar curtea e plină de flori si arome. Iasomia și-a deschis ultimile flori, socul e îmbrăcat de sărbătoare, garofițele mici au înebunit de parfum. În plus salvia își etalează florile mov iar margaretele sunt petele albe din curte. Păsările țin concert cu albinuțele pe post de orchestră. Animalele lenevesc la soare. În curând vor căuta umbra.

Mă gândesc:
La fân, la vreme (sper să nu plouă prea curând), la câte mai sunt de făcut si la faptul că timpul nu ajunge. 

Sunt recunoscătoare pentru:
Toate binecuvântarile: familia, oameni dragi, gospodaria cu tot ce implică, vremea prielnică....

Din bucătărie:
Clătite cu dulceață de cireșe amare, sirop de mentă, sirop de floare de salcâm si o friptură cu sos la cuptor. Urmează cartofii natur și o salata verde din gradina. Mai pe seară capșuni cu smântână.

Cu ce sunt imbracată:
Pantaloni 3/4 albaștri si tricou alb

Citesc:
Aceeași carte depre motivul îmbolnăvirii. Din păcate timpul e cam scurt.

Ceea ce astept (sper):
Să se coacă agrișele. Verific zilnic :)

Ce mai mesteresc:
Siropuri de flori și cât de curând dulceață.
Ascult:
Vremea la tv si Matei fredonând la el in camera.

În casa:
Racoare inca. Un teanc de rufe de călcat si miros de bujori (de la cei din vază).

În grădină/câmp:
Am reușit să înlocuiesc tot ce a acoperit mâlul. Doar ca nu arata uniform (unele plante sunt mai mari iar altele abia ieșite). Mai am de înlocuit răsadurile neprinse și de pus sprijin la castraveți. Am cosit prima tură de fân si lucernă. Urmează adusul acasă. Și urmează tratamentele la porumb (cel furajer). 
Și cred că destul de curând recoltez mazărea.

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Curtea seara. Mirosurile se amplifica, zgomotele scad și sunt specifice înserarii. 

Unele planuri pentru săptămâna asta:
Adus fânul si lucerna acasă. Făcut lucrări specifice la cartof, la porumb si ce mai am in câmp. Cules căpșuni și ceva plante medicinale si îngrijit răsadurile.


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

o casă care imi place:


http://www.casevis.ro/o-casa-tip-conac-cu-o-arhitectura-deosebita/

21 aprilie, 2017

Fila de jurnal (aprilie)

Pentru astazi (data/hora):
Vineri, 21 aprilie 2017, ora 9:52

Afara:
Ninge încă. După o primăvară absolut năucitoare, cu flori multe, cu verdeață, cu copaci înfloriți a venit baba iarnă. Crengile părului timpuriu din fața casei, încărcate de flori acum sunt rupte si zac pe zăpadă. Florile roșii ale piersicului sunt zgribulite, narcisele si zambilele nu se mai văd din zăpadă... Eram bucuroasă că cireșii amari, plantați anul trecut, au înflorit. Acum au ramurile până la pamânt... Liniștea de vată a luat locul zumzăitului de albine iar păsările stau ascunse pană va trece frigul....

Mă gândesc:
La oamenii care nu pot înțelege bucuria simplă a vieții de la țară. La cei care continuă să mă compatimească pentru ca nu îmi înțeleg alegerile. De fapt mă gândesc că de fapt ei nu sunt împăcați cu propriile lor alegeri.  
Ma gândesc la ziua de mâine, la ce va aduce vremea, la ce ne rezervă Doamne Doamne pentru a înțelege anumite aspecte. Oare le înțelegem? Sunt atât de multe informații, atât de multe scenarii, atât de multe supoziții în care ne pierdem, încât nu mai știm unde sa privim...
Pierdem tradiții, pierdem obiceiuri, pierdem credințe, pierdem legatura cu creația si la final ne pierdem pe noi intr-o lume virtuală, nici macar de poveste.
Pentru că zilele astea, blogul meu a împlinit 9 ani am răsfoit un pic postările in ciuda timpului foarte scurt. Am gasit o postare veche, preluata de o publicație on-line: ”Fericire”
Un comentariu, a unei doamne mi-a rămas in minte. Era o întrebare: ”Si ce vei face când nu va mai fi destul?” Au trecut 7 ani de la acea postare. S-au schimbat multe dar motivele sunt aceleasi. Curtea nu mai e aceeasi, ne-am mutat de 2 ori intre timp. Animalele sunt mai multe: acum avem si capre, si vacă si vitel, ieduti.... Grădina s-a mărit si mai e si teren in câmp. Volumul de muncă e mult mai mare dar si satisfacțiile sunt mai mari. ”Gâza” a crescut si e un adolescent cu personalitate in prag de 18 ani. Nici de ceai nu prea mai avem timp dar sunt multe momente cu cafea atât dimineața cât și în timpul zilei. Iar momente de răgaz, când privim in jur avem multe. Fiecare an vine cu noi provocări si noi realizări, unele neplanificate, așa că sunt momente când simt ca e ”prea mult”.  Dar probabil ține de structura emoțională a fiecăruia pentru a stabili acele limite cu ”destul”, ”nu e destul”, ”prea mult” sau ”prea puțin”. 
Mi-am pastrat in schimb obiceiul de a sta pe treptele casei si a privi in zare. Acum vad Ceahlaul in zilele senine. Dar de cele mai multe ori privirea mi se opreste in vie, in curte sau animale. Si de fiecare dată bucuria a fi facut ceva, bucuria de a stabili ce mai e de facut umple momentul de răgaz. Și da, sentimentul poate fi numit fericire.

Din locurile de unde invatam:
Din greșeli, din eșecuri, din ne-împliniri...

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru familie în primul rând, pentru oamenii minunați din jurul meu, pentru cei dragi sufletului meu dar si pentru curtea plină de prichindei (ieduți, vițel, puisori, pisoi....)
Pentru gospodăria în creștere, pentru bucuria ce o simt de câte ori privesc in jur...

Din bucătărie:
Cafea, pasca cu smântână, cozonac. Pentru prânz o supă cu galuște de griș si friptură de cocoș cu cartofi natur...

Cu ce sunt imbracata:
Blugi si pulover gros. Și șosete de lână.

Citesc:
Mai nimic dar azi e sărbătoare si ziua e lungă deci e posibil sa scot o carte din bibliotecă.

Ceea ce astept (sper):
Vreme cu soare de primăvară.

Ce mai mesteresc:
Gradină, siropuri de primăvară si planuri...

Ascult:
Muzică clasică. Matei a schimbat perioada si de la rock-ul agresiv a trecut la pian si vioară. Doar ca in play-listul lui s-a mai ratacit si cate una rock iar trecerile sunt cam bruste pentru mine...

În casa:
E cald, focul e facut, e ordine si inca miroase a zambile si narcise...

Unul dintre lucrurile mele preferate:
Să mă plimb prin grădină dimineața, să văd plantele crescând, să salut animalele si păsările. Imi place agitația de dimineață cand se intampina soarele, fiecare in felul său.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii:
O vizita la cimitir la bunici.

Aici este o imagine pe care m-am gândit să o împărtășesc:

Primavara fara zapada:


Prima data in ultimii 5 ani cand ne bucura cu multe flori

Un piersic mic cu cele cateva floricele ale sale

Zmeura. prima data la noi in curte...

Si o parte din pasari pe mica pasune din spatele casei